Concert 26/08/2018

Festivalul  SERILE DIASPOREI

24, 25, 26 august 2018, Piața Tricolorului. ora 20.00
Seara Latino-Americană
Orchestra Filarmonicii Mihail Jora din Bacău.
dirijor Arista Ramiro
ESPAÑA
• Jerónimo Giménez, Intermezzo de “La Boda de Luis Alonso” • Manuel de Falla, Danza ritual del fuego • Ernesto Lecuona, Gitanerías • Ernesto Lecuona, Andalucía • Ernesto Lecuona, Malagueña
MÉXICO
• Arturo Márquez, Danzón nr. 2
ECUADOR
• Anónimo popular / arr. Julio Bueno, Andarele
PERÙ
• Daniel Alomía Robles, El cóndor pasa
URUGUAY
• Gerardo Matos Rodríguez, La cumparsita
ARGENTINA
• Astor Piazzolla, Libertango
MÉXICO
• Anónimo popular (arr. Fritz Romero), La Bamba
BRAZIL
• Ary Barroso (arr. S. Sandoval), Brasil
COLOMBIA
• Anonim popular, El Sanjuanero
CUBA
• Miguel Matamoros (arr. A. Carrasco), Lágrimas negras
PERÙ
• Alfredo Carrasco (arr.), Sinfocumbias

Concert 25/08/2018

Festivalul  SERILE DIASPOREI

24, 25, 26 august 2018, Piața Tricolorului. ora 20.00
Organizator: Filarmonica Mihail Jora din Bacău.
Nicolas Simion Group – Crazy World
(lansare CD)
invitati
Sorin Romanescu chitara,
Razvan Cojanu contrabas,
Iulian Nicolau tobe,
Nicolas Simion sax, flaut si bas clarinet.

Mélange între jazzul modern și ethno-jazzul romanesc, cu piese clasice ale unor compozitori romani precum Jancy Körössy, Richard Oschanitzky, Johnny Raducanu si Nicolas Simion, lăsând să se întrepătrundă culoarea si atmosfera unui jazz autentic cu muzica notată si improvizațiile spontane etc. Prin experiența și viziunea celor 4 artiști veți putea descoperi o muzică plină de spirit, ce redă, într-o anumită măsură, lumea surprizelor în care trăim !

Ne aflăm într-un momentde mari schimbări și transformări sociale și culturale iar muzica (arta, în general) este o oglindă a ceea ce ne înconjoară, a acestei „lumi nebune” în care trăim ! Nu ne rămâne decăt să ne păstrăm tradiția și cultura, căci timpul și istoria ne-au arătat că de fapt atât rămâne în urma noastră…. AMIN și de la capăt!
Acest concert este dedicat memoriei lui Liviu Dănceanu.

Concert 22/07/2017

Recital Cameral

Duminica 22 iulie ora 11.00 la sala „Ateneu”

ARMONII ESTIVALE
QUARTETTO EMMEKAPPA ALL’OPERA

MONICA SECONDINI – PIAN
MARIANGELA CAFARO – SOPRANA
KLARASOFIA PALAFERRI – PIAN
MAURIZIO PANZIERI – ACTOR

In program:

Vincenzo Bellini “Malinconia ninfa gentile”
Vincenzo Bellini “Vaga luna che inargenti”
Georg Friedrich Hendel “Lascia che io pianga”
Francesco Paolo Tosti “Sogno”
Francesco Paolo Tosti “A Vucchella”
André Caplet Dalla suite: Un Tas De Petites Choses: Un petite berceuse (pian la patru maini) Une petite danse slovaque (pian la patru maini) Une petite barcarolle (pian la patru maini)
Jacques Offenbach din Povestirile lui Hoffmann:“La Bambola”
Gioacchino Rossini Din Barbierul din Siviglia: “Rosina”
Nicola Piovani “Din filmul: La vita è bella”
Wojciech Kilar “Din filmul filmul: La nona porta”
Ettore Pozzoli “Tarantella Siciliana” (pian la patru maini)
“Dans Arab” (pian la patru maini)
Giuseppe Galluzzi “Villanella” (pian la patru maini)
Ernesto De Curtis “Torna a Surriento”
Ernesto De Curtis “Voce ‘e notte”
Eduardo Di Capua “I’ te vurria vasà”
Luigi Denza “Funiculi, funicula”

Concert 07/10/2018

FESTIVALUL ZILELE MUCII CONTEMPORANE – LIVIU DANCEANU
Ediția 32,

Duminica, 7 octombrie

ora 11:00, Centrul Cultural George Apostu
Universitatea de Muzica din Bucuresti
Universitatea de Muzica din Chisinau
Ora 13.00 Centrul Cultural George Apostu
Conferința Muzica Contemporană Româneasca la Centenarul Marii Uniri.
Ora 18.30 – Sala ATENEU
Game Ensemble
Conducerea muzicală: Alexandru Matei

Concert 06/10/2018

ZILELE MUZICII CONTEMPORANE – LIVIU DANCEANU, editia 32

Sambata, 6 octombrie

ora 11:00, Centrul Cultural George Apostu
Universitatea de Muzica Gh Dima din Cluj,
Universitatea De Muzica G Enescu din Iasi

 

ora 18:30 – Sala Ateneu

Duo Diana Moș –  vioară,  Mihai Măniceanu – pian
program:
Tiberiu Olah – Sonatina pentru vioară și pian
Aurel Stroe – Sonata I, „Morfogenetica” pentru pian
Mihai Măniceanu – Cantabile e Presto pentru vioară și pian
Liviu Dănceanu – IRA pentru vioară solo
Nicolae Brânduș – Glosa pentru vioară și pian.

 

Trio Contraste: Ionuț Ștefănescu, Sorin Petrescu, Doru Roman, Dorin Cuibariu
program:
Violeta Dinescu: TABU – A Story of the South Seas
(Muzica live și proiectia filmului realizat de Friedrich Wilhelm Murnau  1929/1931)

 

 

Concert 05/10/2018

ZILELE MUZICII CONTEMPORANE – Editia 33 – Liviu Danceanu

Vineri, 5 Octombrie

ora 18:30 – Sala Ateneu
Ansamblul ARCHAEUS, fondator Liviu Dănceanu.
(Marius Lăcraru, Dorin Gliga, Novac, Nedelciu, Sorin Rotaru, Rodica Danceanu, Anca Vartolomei)
Dirijor: Mircea Padurariu.
program:
Heptaih op. 123 for ensemble.
Aliquote for ensemble.
Exercitii de admiratie – Greci, Evrei.
Seganomia for saw-quintet.
Op 80 for ensemble.

 

Ansamblul ARCHAEUS – Fondator Liviu DĂNCEANU
Atelierul  de muzică conemporană ARCHAEUS, inițiat și fondat de Liviu DĂNCEANU, al Centrului National de Cultură Tinerimea Română, din Bucuresti a luat ființă in 1985. Angajat in promovarea muzicii noi, ansamblul a participat la numeroase evenimente, din România, Europa si SUA, unde a interpretat peste 700 de lucrări aparținând a 380  de compozitori. A înregistrat aproximativ peste 30 de CDuri, si  inregistrări speciale pentru radio si televiziune, si coloana sonoră a 20 de filme. Abordeaza deasemenea muzică bizantina veche, muzică clasică si jazz. Incepand din 1997, ansamblul ARCHAEUS organizeaza in Bucuresti Festivalul Archeus.  (Desiela Tătaru)
Mircea Padurariu
A studiat dirijatul la clasa prof. Petru Andriesei. In 2014 colaborareaza cu formatia Game. In 2015 dirijeaza Filarmonica Paul Constantinescu din Ploiesti.

Concert 04/10/2018

ZILELE MUZICII CONTEMPORANE – Editia 32 – Liviu Danceanu

Joi, 4 Octombrie,  ora 18:30 – Sala Ateneu.

Orchestra Filarmonicii “Mihail Jora”
Dirijor, OVIDIU BĂLAN (membru fondator al Festivalului ZILELE MUZICII CONTEMPORANE)
Solsit: Mircea Marian

program:

Liviu Dănceanu: Est-Vest.
Adrian Iorgulescu: Concert pentru violoncel si orchestră.
Ștefan Niculescu: Simfonia a 2a.
Liviu DĂNCEANU – fondator al Festivalului ZILELE MUZICII CONTEMPORANE
Adrian IORGULESCU
compozitor, Presedintele Uniunii Compozitorilor din Romana
Ștefan NICULESCU

Evolutia limbajului muzical niculescian, denota o evolutie care poate fi sistematizata in mai multe etape distincte. In cadrul unei astfel de periodizari, putem vorbi despre o „perioada de tinerete„, in care apar Sonata pentru clarinet si pian alaturi de „Simfonia I”, opusuri de factura postenesciana. Creatiile realizate inca din aceasta perioada sunt puternic ancorate in originalul si bogatul filon al foclorului, trasand astfel reperele viitoarelor orientari ale limbajului componistic niculescian, care se desprind din traditiile scolii nationale romanesti de compozitie. Stefan Niculescu abordeaza o atitudine pe care o putem pune in relatie cu ceea ce spunea Sostakovici despre compozitori, respectiv ca trebuie sa cunoasca tot ceea ce exista in domeniul limbajului muzical si sa poata folosi orice mijloc, atunci cand conceptia artistica o cere. Lucrari de inspiratie seriala, precum Trio pentru vioara, viola si violoncel (compus initial in 1957 si revizuit ulterior, dupa aproape doua decenii, in 1976), cateva parti din „Simfonii pentru 15 solisti” (1963) sau Inventiunile pentru clarinet si pian (1963-65) au constituit oportunitati de insusire a unor tehnici componistice, in speta tehnica serial dodecafonica (plecand de la modelul cunoscutului reprezentant al celei de a doua Scoli vieneze, Anton Webern), tehnica pe care orice compozitor este dator macar sa o cunoasca. Aceste lucrari s-au bucurat de aprecieri din partea criticilor. Iata ce consemna Roman Vlad in Tribuna, in anul 1964: „Am admirat in Simfonii pentru 15 solisti de Stefan Niculescu un deosebit simt al proportiilor si al constructiei, frumusetea cristalina a sonoritatii, libertatea – rezultat al unei intense asimilari a diverselor stiluri contemporane„. Dar ravna in sensul unei perfecte insusiri a acestei scriituri este ilustrata din plin de pasiunea cu care Stefan Niculescu s-a dedicat studiului compozitorilor celei de a doua Scoli vieneze. Rigoarea si logica imanenta acestora, le vom regasi insa si in opusurile de mai tarziu, adevaratele capodopere ale creatiei sale. Lucrarile din aceasta perioada timpurie de creatie prefigureaza parca evolutia ulterioara a limbajului muzical compozitorului. Este cazul „Cantatei I pentru cor de femei si orchestra” (scrisa in anul 1959 si revizuita dupa cinsprezece ani, in 1974) pe versuri de Nina Cassian. Despre aceasta partitura, Stefan Niculescu marturisea ca „ofera germeni pe care i-am dezvoltat in lucrari scrise cu un deceniu mai tarziu. Ma refer, de pilda, la elaborarea unui ethos bine conturat, care sa fundamenteze si totodata sa favorizeze dezvoltarea scriiturii heterofone, asa cum transpare intr-o prima aproximatie in finalul apoteotic al cantatei„. In speta, este vorba de o reactie la organizarea de tip determinist a muzicii, asa cum aceasta decurge din logica seriala.

O alta partitura, prin care Stefan Niculescu se abate de la stilul sever al muzicii seriale, intitulata „Scene”, este compusa in anul 1965. In aceasta lucrare, compozitorul foloseste opt piese dintr-o lucrare scrisa cu trei ani in urma, intitulata „Cartea cu Apolodor” (muzica de scena, pe text de Gellu Naum, scrisa pentru Teatrul Tandarica din Bucuresti). Materialul muzical a stat si la baza operei pentru copii cu acelasi nume, scrisa in anul 1974. Aspectul „culorii muzica”, problematica de sorginte schonbergiana, apare in mod necesar in „Scene”, dupa ne marturiseste compozitorul: „de obicei timbrul muzical e gandit separat de restul parametrilor sunetului, de inaltime, de durata, de intensitate. Or mie, mi se parea ca asa cum putem imagina un interval intre sunete din punctul de vedere al inaltimii, tot asa cum putem sa gandim culoarea, sub forma unor eventuale intervale mai mult sau mai putin definite, dar totusi intervale, cu care sa construim muzica folosind intervale intonationale, intervale temporale, intervalele de intensitate. In felul acesta mi-am propus sa dezvolt ideea de interval timbral in „Scene” si bineinteles in piesele care au urmat. In alta ordine de idei, exista aici un flaut solo care a avut un rol important ulterior: a generat o muzica diatonica, la antipodul dodecafoniei, insa configurata ca in serialism„.

O alta etapa in devenirea limbajului componistic niculescian – postseriala – este cea relevabila „saturatiei cromatice”. Aceasta perioada este inaugurata odata cu lucrari precum: „Heteromorfie” (1967), „Formanti” (1968) si „Aphorismes d’Heraclite” pentru cor a cappella (1969). In aceste lucrari Stefan Niculescu se intereseaza de explorarea unui alt tip de aleatorism punand bazele unor noi arhitecturi formale: forma mobila. Aici am aratat cum forma de fuga sau forma de sonata sunt modalitati de organizare a structurii temporale, circumscrise unor categorii sintactice, respectiv polifonia si omofonia, tot asa cum heteromorfia si formantii constituie forme relevabile sintaxei heterofone prin intermediul careia Stefan Niculescu isi organizeaza discursul muzical. In aceast nou tip de forma, substratul aleatoric este controlat, lasand posibilitati de alegere in executia partiturii de catre interpret, dar in limite bine stabilite. Redam in continuare o descriere semnata de C.D.Georgescu in revista Muzica, din anul 1971, care pare sa surprinda foarte obiectiv creatiile niculesciene circumscrise acestei perioade de creatie: „Muzica lui Stefan Niculescu, cunoscuta pana in anul 1970, ne dezvaluie un temperament artistic de tip rationalist, lucid; de asemenea, o logica perfecta, o tendinta spre unitate, catre un echilibru de factura clasica ce refuza dezordinea, incontrolabilul; imaginatie luxurianta, rafinament neobisnuit al culorii, senzatia de forta pe care o degaja constructiile sale din impresia de ansamblu si nu din densitati de limbaj; acesta este preponderent contemplativ, linistit, pastrandu-se permanent in granitele frumosului efectiv; grotescul sau crisparea, coincidenta sau exagerarea de orice natura fiindu-i cu totul straine, densitatea maxima a muzicii sale se opune artificiilor, gasirilor izolate, efectelor cautate, arbitrariului„. Afinitatea la filonul traditiei, asa cum am remarcat-o inca din prima perioada de creatie, este un reper al continuitatii in creatia lui Stefan Niculescu. Melosul popular a constituit dintotdeauna o sursa de inspiratie pentru marii creatori.

Elementele folclorice se regasesc si in urmatoarea perioada de creatie, diametral opusa din punct de vedere al limbajului armonic. Aceasta etapa de creatie este pusa sub semnul diatonismului. Limbajul modal, compus din ingemanarea tonurilor si semitonurilor, moduri acustice uneori desprinse dintr-o viziune spectrala asupra materiei sonore, penetreaza incluziv structura temperata a scarilor utilizate, ajungand pana la microintervale. Este vorba despre „diatonismul microintervalic” despre care s-a vorbit, de pilda in lucrarea „Echos” (1977). Alaturi de aceasta partitura mai mentionam lucrarea „Ison II” (1976) si Simfonia a II-a „Opus Dacicum”(1978), opusuri care se inscriu in aceeasi directie, toate aceste lucrari facand obiectul analizelor noastre. Lucrarea „Ison II”, preia ideea de ison din muzica bizantina, pe care o integreaza in diferite ipostaze de organizare a discursului muzical ce iau nastere din combinatii sintactice (monodie acompaniata de heterofonie, polifonie si heterofonie, etc.). Aceasta partitura aduce o viziune noua asupra fenomenului de heterofonie, privit din unghiul rarefierii obiectelor sonore. Perioada de apogeu a creatiei lui Stefan Niculescu efectueaza o sinteza a celor doua directii anterior semnalate, respectiv ingemanarea limbajului cromatic cu cel diatonic. Lucrarile acestei perioade sunt circumscrise modurilor nonoctaviante care deschid noi orizonturi, catre viitor. In aceasta directie se inscriu ultimile simfonii ale lui Stefan Niculescu, respectiv Simfonia a IV-a „Deisis” (1995), simfonie care a cunoscut doua versiuni, una pentru 21 de solisti, cealalta pentru orchestra mare si respectiv Simfonia a V-a „Litanii la plinirea vremii” (1997). Aceste lucrari survin experientei spectrale adusa prin Simfonia a III-a „Cantos” (1984), pagina simfonica ampla, de factura concertanta, dedicata saxofonistului francez Daniel Kientzy si interpretata in prima auditie mondiala in cadrul Festivalului de la Metz din Franta, imediat dupa compunerea partiturii. De asemenea, mai putem mentiona si ampla lucrare vocal simfonica „Recviem Romanesc” (2003). Toate aceste creatii marcheaza o orientare a compozitorului mai explicita catre sfera sacrului, de care Stefan Niculescu s-a apropiat prin toate demersurile sale ideatice, compozitorul afirmand nu o data ca scopul ultim al muzicii este slujirea spiritualului si calauzirea catre acele dimensiuni ale transcendentului.

Concert 03/10/2018

FESTIVALUL ZILELE MUCII CONTEMPORANE,
Ediția 32, 3-7 octombrie 2018
miercuri 3 octombrie 2018, ora 18.30, sala Ateneu
Aurel Stroe, ORESTIA 2
Oreste – Cristian Ardelean,
Clitemnestra – Antonela Bârnat,
Electra – Mihaela Ișpan,
Egist – Iulian Iosip,
Pilades – Antoniu Marc
Orchestra : Mircea Neamț – trombon, Voichița Popa – oboi, Lucian Petrila – vioarā, Iuliana Ambāruș – violā, Darius Tereu – violoncel, Sorin Dogariu – clavecin, Sorin Petrescu – orgā, Doru Roman – percuție,  Daniel Jumugā-Cuibariu – percuție
Cor : Daniela Lelea, Oana Fārcaș, Cosmina Ivan,Corina Chetreanu, Cosmina Șerban
Figurație ,scenografie: Constantin Spurcaciu, Alexandru Voinea
Lumini : Grigore Golubeanu
Dirijor : Iulian Rusu

Concert 24/08/2018

Festivalul  SERILE DIASPOREI

24,25,26 august 2018, Piața Tricolorului. ora 20.00

Orchestra Filarmonicii Mihail Jora din Bacău.
dirijor. Cristian LUPEȘ

Solistă: Irina Sârbu

Brahms – Dansuri ungare.
Strauss – Valsuri
DvorakDansuri slave
Mozart – Mica serenada
Rossini – Uvertura Wilhem Tell
Calusarii & Ciocirlia
Haendel – Alla Hornpipe
ETHNOTIC Project – Inimioara Inimioara
Schostakovich – Jazz suite 2
Khakhaturian – Dansul Săbiilor
G Dinicu – Hora Stacatto
EUGEN DOGA – Vals

Concert 14/07/2018

Concert estival. Piața Tricolorului. ora 21.00

 

Orchestra Filarmonicii Mihail Jora din Bacău.
dirijor. Cristian LUPEȘ

 

”Diaspora vine acasă”  –  Dansuri Simfonice