Concert 06/10/2018

ZILELE MUZICII CONTEMPORANE – LIVIU DANCEANU, editia 32

Sambata, 6 octombrie

 

ora 18:30 – Sala Ateneu

Duo Diana Moș –  vioară,  Mihai Măniceanu – pian
program:
Tiberiu Olah – Sonatina pentru vioară și pian
Aurel Stroe – Sonata I, „Morfogenetica” pentru pian
Mihai Măniceanu – Cantabile e Presto pentru vioară și pian
Liviu Dănceanu – IRA pentru vioară solo
Nicolae Brânduș – Glosa pentru vioară și pian.

 

Trio Contraste: Ionuț Ștefănescu, Sorin Petrescu, Doru Roman, invitat Dorin Cuibariu
program:
Violeta Dinescu: TABU – A Story of the South Seas
(Muzica live și proiectia filmului realizat de Friedrich Wilhelm Murnau  1929/1931)

 

Cantabile e Presto pentru vioară și pian de Mihai Măniceanu. Titlul prezentei lucrări este direct relaționat de cel al lucrării pentru flaut și pian de George Enescu, Cantabile et Presto. De fapt, acesta reprezintă expunerea titlului enescian în limba italiană.
Dacă privim comparativ cele două titluri printr-o perspectivă pur ortografică – Cantabile et Presto, versus Cantabile e Presto – observăm o modificare minimală, eliminarea unei litere. Astfel, asistăm la un fel de truc minor (schimbarea unei litere, eliminarea sau adăugarea uneia), datorită căruia un fals devine ușor confundabil cu marca autentică la care se raportează.
În afara temei I din prima parte a Simfoniei I de George Enescu, am mai utilizat referiri episodice la unele motive din partea a treia, la unele momente din Sonata a III-a pentru pian și vioară, din Sonata în fa# pentru pian solo. (Mihai Măniceanu)

Lucrarea GLOSA Nicolae Brânduș pentru vioara si pian este o reevaluare componistica a unei lucrari pentru orchestra de camera intitulata Studii Transcendentale. Materialul muzical al acesteia a fost retransformat si reexpus in noua alcatuire timbrala iar interventia solistica vocala (o rugaciune a Sf.Francisc ) cu care se incheie lucrarea orchestrala este atribuita in GLOSA viorii cu mentiunea “sul sol”. Muzica dezvolta in ambele versiuni simboluri muzicale ale elementelor constitutive de baza ale Universului astfel cum apar in doctrinele initiatice ale Orientului, si anume foc, apa, aer si pamant, si cum s-au materializat uneori si in productia muzicala occidentala (Liszt, Ravel, De Falla,Mussorgski, Messiaen..).
Trecand printr-o serie de etape contrastante muzica isi gaseste in cele din urma Lumina pe zone largi de sunete prelungite si o expunere in versete de muzica explicit spectrala a implicitei rugaciuni. Sporadic apar si elemente de miscare scenica in desfasurarea actiunii.
Nicolae Brandus

Diana Moș

Violonista Diana Moș (n. 1972), absolventă a Universității Naționale de Muzică din București la clasa de vioară a maestrului Daniel Podlovschi, este profesor universitar la disciplina Muzică de cameră, în cadrul aceleiași instituții. În perioada 2001-2013 a fost și membră a orchestrei Filarmonicii „George Enescu” din București.
Ca solistă, abordează repertorii diverse, dintr-o arie stilistică variată, de la clasic la contemporan, cu o afinitate pentru muzica nouă, pe care o promovează ca membră a formației Profil. Activitatea sa concertistică, preponderent camerală, cuprinde prime audiții din repertoriul românesc și universal și se completează cu înregistrări Radio și TV și realizarea mai multor CD-uri. A participat la numeroase festivaluri, în țară și în străinătate, precum Festivalul „George Enescu”, Săptămâna Internațională a Muzicii Noi, Festivalul ”World Music Days” – SIMC 1999, Toamna Varșoviană, Rumänische Kulturtage Berlin, Culturescapes Rumänien Elveția, Intersonanzen – Brandenburgisches Fest der neuen Musik Potsdam etc., promovând îndeosebi muzica românească.
Este autoarea cărții intitulate Introducere în hermeneutica discursului muzical, elaborate ca urmare a studiilor doctorale realizate sub îndrumarea profesorului Nicolae Brânduș și avându-l ca profesor consultant pe maestrul Dinu Ciocan.
În 2010 a câștigat Bursa „George Enescu” oferită de Institutul Cultural Român pentru un stagiu la Cité des Arts în Paris.
În perioada 2012-2016 a avut funcția de prorector, iar din 2016 este rector al Universității Naționale de Muzică din București.

 

Mihai Măniceanu

Născut în 1976, Mihai Măniceanu a studiat pianul cu Viniciu Moroianu și compoziția cu Dan Dediu la Universitatea Națională de Muzică București. A urmat apoi studiile de masterat ale celor două specializări. În 2011 a obținut titlul de doctor în compoziție la aceeași universitate. A primit o bursă Erasmus la Universitatea de Muzică și Teatru Felix Mendelssohn Bartholdy, Leipzig (2003-2004) și burse ale U.N.M.B. la Muzikfest Festival, Hamburg (2001), Junger Künstler Festival–Filmmusik, Bayreuth (2002), ISA 20. Internationale Sommerakademie, Murzzüschlag (2010), METRIC Training Event for Free Improvisation, Tallinn (2016).

Premii obținute: Premiul I la Concursul Icon Arts (2003), Premiul Academiei Române (2011), Premiul pentru Muzică Simfonică al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (2011), Premiul Matei Brâncoveanu (2016).

În calitate de interpret, Mihai Măniceanu este interesat în mod special de promovarea muzicii contemporane românești și universale, fiind o prezență constantă în numeroase festivaluri de profil.

Lucrările sale au fost interpretate de Filarmonica George Enescu, Orchestra Națională Radio, Orchestra Universității F. M. Bartholdy, Orchestra Mihail Jora, ansamblurile Profil-Sinfonietta, Propuls, opus.art, devotioModerna, Swinepearl, Acolade, Traiect, SonoMania, IconArts, Game, Mercury Quartet, corurile Accoustic, I.C. Danielescu, Astra.

Mihai Măniceanu este în prezent Lector univ. dr. în cadrul Departamentului de Compoziție al Universității Naționale de Muzică București.

 

 

Trio Contraste

 

Violeta DINESCU – compozitoare

S-a născut în 13 iulie 1953, la Bucureşti. A absolvit Conservatorul „C.Porumbescu” din Bucureşti. În 1982 a emigrat în Germania, unde se perfecţionează în cadrul unor instituţii de profil din Heidelberg, Frankfurt şi Bayreuth. Începând cu 1996 este profesor de compoziţie la Universitatea din Oldenburg. A fost,de asemenea, profesor-invitat la mai multe Universităţi din SUA. Creaţia sa, deosebit de variată şi de vastă, este restituită în marile festivaluri din Europa, Asia şi America, fiind încununată cu o serie de premii prestigioase. Este membră a Consiliului de conducere al „International League of Woman Composers”, precum şi directoare pentru străinătate a asociaţiei „Womansong” din Massachusetts. La Oldenburg organizează un festival anual de muzică românească, dedicat personalităţilor şcolii componistice din ţară.
Filmul mut „Tabu” (1931) este creat de faimosul regizor german de film Friedrich Wilhelm Murnau, care s-a îndepărtat de Hollywood și a realizat această peliculă în Mările Sudului. Murnau relatează în ultimul – și poate cel mai personal – film al său, povestea unei iubiri interzise umbrite de un tabu religios, care se încheie tragic. Într-un sens figurat, autorul este interesat personal de tema tensiunii existente între stilurile de viață arhaice și civilizația moderna, ca și, de altfel, între dorință și pierdere, între (visul) frumuseții paradisiace și năruirea lui. Nu mai puțin, dată fiind intensitatea emoționlă a filmului, Violeta Dinescu a urmărit acest film într-un mod similar, cu experimentarea unei piese muzicale. „Privindu-l, am descoperit laitmotive și țesături sonore ce pot fi urmărite. Filmul m-a fascinat prin efectul produs asupra urechii. Am intenționat să îndeplinesc sarcina de a compune muzica pentru acest film conferind un sens adecvat expresiei sonore, intimist poetică și sfâșietoare a narațiunii”. Compozitoarea a primit în 1988 comanda de a scrie muzica pentru acest film din partea ALTE OPER din Frankfurt, cucerind un mare succes cu acest proiect. În același an, a scris primele ei suite pentru ansambluri, bazate pe această muzică, iar noua versiune realizată în 2003 pentru Trio „Constraste” a apărut sub numele „TABU – Fragment”. Acesta, având o instrumentație mult mai restrânsă, conține de asemenea, elemente esențiale ale compoziției inițiale, de fapt reducția pentru muzică de cameră, concentrează substanța existențială a acțiunii nevăzute a filmului, fără a amputa senzorialitatea podoabei ornamentale. Nepăsarea jucăușă se transpune în amenințarea palidă, luminozitatea aproape dansantă este transformată în ritualizare presantă, reminiscență a imaginarului folcloric.


Din anul apariţiei – 1986, trio-ul s-a distins prin calitatea concertelor susţinute şi a fost invitat să participe la numeroase festivaluri dintre care amintim: Festivalurile de Muzică Modernă East-West (Amsterdam 1991), Festivalul de Muzică Contemporană Huddersfield (Anglia, 1993), Musicorama (Hong-Kong, 1995), Piano Plus Festival (Bamberg, 2001), Timp pentru Muzica Nouă, (Bayreuth, 2001), Festivalul George Enescu (Bucureşti-1998, 2003, 2007), Festivalul Timişoara Muzicală, Festivalul Toamna Clujeană, Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi ( Bucureşti) ş.a.

Trio-ul Contraste a efectuat numeroase turnee de concerte în Ungaria, Anglia, Austria, Luxembourg, Olanda, Elveţia, Franţa, Germania, Danemarca, China, Taiwan, şi deţine înregistrări la Radio precum şi pe DVD sau CD.
În acest an ansamblul a obţinut Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

Ion Bogdan Stefănescu
S-a născut în anul 1969 la Câmpina. Și-a început formarea muzicală la Liceul de Muzică George Enescu din Bucureşti.  Alături de profesorul Virgil Frâncu a studiat flautul la Universitatea de Muzică din Bucureşti, urmând apoi şi studii post-universitare cu profesorul şi flautistul englez Alexander Murray la Universitatea Urban-Champaign (Illinois, SUA).
În anul 2002 a obţinut titlul de doctor în muzică cu lucrarea Influenţa tehnicilor şi timbralităţilor arhaice în creaţia secolului  XX dedicată flautului, lucrare ce a fost publicată de către editura Libra în anul 2004 având un alt titlu – Joc de oglinzi. De asemenea, Ion Bogdan Ştefănescu a mai publicat în anul 2005 şi lucrarea Istoria flautului.
A participat la un curs de orchestră al flautistului Pierre Yves Artaud, la orchestra simfonică din Londra, la Internationalen Ferienkurse fur Neue Musik (Darmstadt), la cursuri de vară ale Centrului de Formare Muzicală de la Nisse (Franţa), unde a studiat cu Alain Marion, la cursurile de măiestrie ale flautistului Wolfgang Schultz, la Seminarul Internaţional de Flaut  al celebrului James Galway în Elveţia, şi apoi în 2002, în Italia invitat fiind tot de James Galway, a obţinut şi Premiul pentru cea mai bună interpretare în cadrul cursurilor.
A efectuat numeroase turnee de concerte atât în ţară cât şi în străinătate, a participat la Zilele Culturii Române (Franţa), iar în 1994  a susţinut un recital de muzică românească în Kansas City (SUA), la Convenţia Flautiştilor Americani, ş.a.
A colaborat cu dirijori români de marcă precum: Horia Andreescu, Emanuel Elenescu, Cristian Neagu, Cristian Mandeal, Paul Popescu, Gheorghe Costin, Petru Oschanitzky, Camil Marinescu,  Radu Popa şi cu reputaţi muzicieni ca Dan Grigore, Ion Ivan Roncea, Georgeta Stoleriu, Felica Filip, Pompeiu Hărăşteanu, ş.a. Ion Bogdan Ştefănescu a obţinut numeroase premii şi distincţii: la concursul G. B. Viotti, (Vercelli, Italia), Premiul I la concursul Concertino, (Praga-1986), Premiul Cella Delavrancea pentru merite deosebite în cultură (1993). A fost selectat în anul 1998  să participe la concursul internaţional de flaut organizat la Kobe, Japonia. A realizat numeroase CD-uri şi DVD-uri şi numeroase înregistrări pentru Societatea Română de Radiodifuziune, iar pentru TVR Cultural a înregistrat cinci clipuri cu muzică contemporană. De asemenea participă la numeroase festivaluri, atât în ţară cât şi în străinătate, şi este invitat permanent în diverse emisiuni de radio şi televiziune. Ion Bogdan Ştefănescu este prim flautist al Filarmonicii George Enescu din Bucureşti şi membru al unor binecunoscute ansambluri de muzică contemporană: Trio Contraste, Profil (membru fondator), Pro Contemporania (membru fondator), iar în anul 2006 a înfiinţat ansamblul Concertino. Predă flautul la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.
Sorin Petrescu

Născut la Timişoara în anul 1959, pianistul SORIN PETRESCU şi-a început studiile muzicale la Liceul de Muzică „Ion Vidu“ din oraşul natal, continuându-le apoi la Conservatorul „Ciprian Porumbescu“ (azi Universitatea de Muzică) din Bucureşti la clasa profesorului Constantin Ionescu Vovu.
În anii 1980 şi 1981, a participat la cursurile de vară ale Seminarului internaţional de la Weimar, la clasa de măiestrie a pianistului Rudolf Kehrer.
Din anul 1982, Sorin Petrescu este pianist (în prezent solist concertist) al Filarmonicii „Banatul“, desfăşurând o bogată activitate solistică. Este membru al Trio-ului Contraste, fiind un promotor al muzicii contemporane.
Sorin Petrescu a fost distins cu premiul I la concursurile naţionale ale muzicienilor profesionişti în 1983, 1985, 1987, 1989, cu Premiul Revistei „Astra“ din Braşov (1988), Premiul Criticilor Muzicali (1989), Premiul Uniunii Compozitorilor din România. Este, de asemenea, laureat al Concursului Internaţional de pian de la Mazara-Italia (Premiul II).
Sorin Petrescu a participat în cadrul mai multor festivaluri muzicale precum: Festivalul „George Enescu“ (1988, 1991, 2007), Festivalul internaţional de la Varna (Bulgaria), Festivalul pentru Europa de Răsărit de la Bergen (Norvegia), Festivalurile de muzică contemporană de la Darmstadt (Germania), Bogota (Columbia), „East-West Festival“ – Amsterdam (Olanda), „The New Music Festival“ – Huddersfield (Marea Britanie), „Musicorama“ (Hong Kong).
A concertat şi în China, Polonia, Ungaria, fosta U.R.S.S., Germania, Olanda, Franţa, Elveţia, Taiwan, Anglia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Puerto Rico.
A efectuat înregistrări la radio, televiziune şi la Casele de discuri Electrecord, Gutingi, Cavalli, Altri Suoni.
Sorin Petrescu este doctor în muzicologie.

Doru Roman
S-a născut la 22 martie 1963, în Timişoara, unde a absolvit Liceul de Muzică Ion Vidu la clasa de percuţie a doamnei prof. Viorica Siminescu. A absolvit apoi Conservatorului de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca la clasa Maestrului Grigore Pop. A fost angajat al Operei Române din Timişoara până în anul 1990, când devine membru al Orchestrei Filarmonicii Banatul şi solist- concertist începând din toamna anului 2007. În paralel este şi profesor de Percuţie la Facultatea de Muzică din cadrul Universităţii de Vest din Timisoara.

Din activităţile sale multiple, amintim implicarea sa ca membru al Orchestrei Internaţionale Europa Symphony – Viena, Orchestrei Metropolitan – Bucureşti, Ansamblului de Percuţie – Cluj-Napoca, Ansamblului de Percuţie Rhythmic – Timişoara şi Old Dixieland Jazz Band. Este coordonator al Ansamblului Percutissimo al Facultăţii de Muzică din Timişoara şi membru al Trio-ului Contraste.
De-a lungul timpului, Doru Roman a obţinul cinci Premii I la Concursurile Naţionale de Percuţie, Premiul Criticilor din România (1985), Premiul Special la Festivalul de Jazz – Sibiu (1986), Premiul Pro Cultura Timisiensis şi Premiul UCMR (2008).
A susţinut concerte ca solist, acompaniat de majoritatea orchestrelor importante din ţară şi patru concerte acompaniat de Orchestra Naţională din Taiwan. A participat la numeroase Festivaluri Internaţionale dintre care amintim: Contemporary Music Festival – Darmstadt (Germania 1991, 1992, 1996, 2004) S.I.M.C. Festival – Lausanne (Elvaţia), Contemporary Music Festival – Huddersfield (Anglia), Musicarama Festival – Hong – Kong, Agde Musica şi Festivalul Internaţional al Muzicii Universitare – Belfort (Franţa), Tage der neue Musik – Bamberg, Zeit fur Neue Musik – Bayreuth, Oldenburger Kammermusik Festival, Geselleschaft fur Neue Musik – Mannheim, Komponistinnen und Ihr Werk – Kasel (Germania), Festivalul Stockholm New Music, Festivalul Internaţional George Enescu – Heidelberg şi Mannheim şi altele. A susținut de asemenea recitaluri în ţări precum Olanda, Elveţia, Belgia, Italia, Bulgaria, Austria, Ungaria, Franţa, Spania, China, Columbia, Danemarca şi Taiwan.
Doru Roman a realizat multiple înregistrări DVD, dintre care 6 concerte în care este solist şi alte 25 în diferite concerte şi recitaluri cu ansamblurile din care face parte precum şi înregistrări radio.

DORIN CUIBARIU (saxofon, clarinet), născut la Timişoara în 1970, a studiat clarinetul la Liceul de Muzică „Ion Vidu” Timişoara (1985-1989), apoi la Academia de Muzică „Gh. Dima” Cluj-Napoca, clasa de clarinet a maestrului Ioan Goila (1989-1994).
Din 1995 activează ca artist instrumentist la Filarmonica „Banatul” Timişoara; în paralel, din 1991 este colaborator permanent al maestrului Gheorghe Zamfir, iar din 2002 colaborează permanent cu Televiziunea Română. Începând cu anul 2001, Dorin Cuibariu colaborează frecvent cu Trio Contraste, cu care susţine recitaluri de muzică de cameră modernă şi contemporană.
Ca solist instrumentist sau în formaţii de muzică de cameră a avut numeroase apariţii scenice, atât în România cât şi în Ungaria, Austria, Germania, Olanda, Franta, Spania, Portugalia, Italia, Danemarca, Norvegia, Suedia, Elveţia, Belgia, Luxemburg şi Taiwan.

Nu exista comentarii

Comentariile sunt inchise.