Concert 03/10/2018

FESTIVALUL ZILELE MUZICII CONTEMPORANE,
Ediția 32, 3-7 octombrie 2018
miercuri 3 octombrie 2018, ora 18.30, sala Ateneu
Aurel Stroe, ORESTIA 2
după tragedia lui ESCHIL

 

Dirijor : Iulian Rusu
Oreste – Cristian Ardelean,
Clitemnestra – Antonela Bârnat,
Electra – Mihaela Ișpan,
Egist – Iulian Iosip,
Pilades – Antoniu Marc
Paznicul / trombon – Mircea Neamț
Choeforele: Daniela Lelea, Oana Fārcaș, Cosmina Ivan,Corina Chetreanu, Cosmina Șerban
Orchestra : Voichița Popa – oboi, Lucian Petrila – vioarā, Iuliana Ambāruș – violā, Darius Tereu – violoncel, Sorin Dogariu – clavecin, Sorin Petrescu – orgā, Doru Roman – percuție, Daniel Jumugă Cuibariu – percuție.
Cor :
Figurație ,scenografie: Constantin Spurcaciu, Alexandru Voinea
Lumini : Grigore Golubeanu
Regie colectivă

Aurel STROE (5 mai 1932-3 octombrie 2008)
Compozitor, profesor și muzicolog român, a lăsat în urmă o operă complexă și surprinzătoare. A compus muzică simfonică, vocal-simfonică, muzică de cameră, muzică de scenă, muzică electronică. A studiat pianul cu Maria Fotino și compoziția cu Marțian Negrea, apoi a urmat cursurile Universității Naționale de Muzică din București (UNMB).
Începând cu 1962 a predat la UNMB, din 1993 ca profesor de compoziție. A fost profesor asociat al Universității din Illinois (1985-1986), la Școala normală a Universității din Strassbourg (1972), a susținut cursuri de vară în Germania și România. Începând cu 1992, a organizat anual, la Bușteni, o școală de vară pentru tineri muzicieni. Spirit enciclopedic, avea cunoștințe aprofundate de filosofie, matematică, fizică, literatură, exegetică.
A avut o intensă activitate publicistică, a susținut conferințe, prelegeri, comunicări, a fost o prezență marcantă la radio și televiziune.

Coephorele, socotită ca datând din 490 î.E.N., reprezintă ceea ce se poate numi relativ, cea mai directă verigă de legătură dintre cultul religios și fenomenul spectacolului, dintre evocarea și ilustrarea mitului (Vito Pandolfi).
„De la început, mi-am propus ca dublarea prin ilustrare a libretului de către muzică, să rămână pe un plan cu totul secundar în munca de elaborare a pariturii. La un nivel mai adânc, semnificația dramatică și structura muzicală sunt congruente. La ce nivel și cum au fost realizate echivalențele? Reținem ideile de ruptură, de catastrofă, de irecuperabil și mai ales pe cea de ireversibilitate a fenomenelor, acestea constituindu-se în cele patru paradigme de bază. Prăbușirea Troiei, ruptura mamă de tip catastrofic, cu efecte decisive asupra întregii lumi cuprinse în trilogia lui Eschil, a avut înaintea debutului tragediilor. Lanțul de crime și monstruozități descrise de acestea, constituie replicile – ca în cazul unui cutremur de pământ – la scara umană a catastrofei inițiale. In Coephorele, rupturile irecuperabile se întâmplă în mai multe niveluri: ruptura dintre coephorele ce o însoțesc pe Electra și stăpânii Argosului; ruptura dintre Clitemnestra și Egist, pe de o parte și locuitorii cetății pe de altă parte; opoziția dintre sacru și deriziune (Delfi versus Argos); ruptura dintre Agamemnon si Clitemnestra; ruptura ce se petrece in Clitemnestra la aflarea vestii despre moartea lui Oreste; ruptura ce se produce în Oreste după patricid. Toate aceste rupturi, consecințe ale rupturii inițiale, se reflectă în muzică printr-o falie, care la început pare nesemnificativă, dar crește în mod ireversibil, odată cu desfășurarea acțiunii, producând treptat tulburări grave la nivelul constituirii insă și a compoziției muzicale. Odată fractura ivită, parțile separate se vor îndeparta din ce în ce mai mult, dislocarea astfel produsă în limbajul muzical prin separarea irecuperabilă a structurilor de bază ce îl compun, va atenua și alte dislocări la nivel mai mărunt. Putem spune că nu mai avem de a face cu o piesă muzicală constituită ca atare, ci cu istoria ruperii treptate a unei muzici inițial unitare, sub presiunea pe care o exercită testul tragic asupra ei, redarea prin operă a imaginii artistice a unei catastrofe, ci insăși supunera operei unui proces de tip catastrofic, morfogenetic, proces care are loc datorită presiunii pe care o exercită mediul dramatic asupra partiturii muzicale. Falia care se cască treptat între trombonul solo și restul echipei, formată din cântăreți și instrumentiști laolaltă constituie o evidență ce se impune ascultătorului.” (Aurel Stroe, Fața ascunsă a Coephorelor, Secolul XX, nr. 270-271 / 1983)

Iulian Rusu.
Născut în anul 1967, Iulian Rusu şi-a început studiile muzicale la vârsta de 9 ani (la Suceava) alegând clarinetul ca instrument principal. Şi-a continuat studiile la Liceul de Muzică „Octav Băncilă” din Iaşi la clasa profesorului Ioan Mica, şi la Facultatea de Muzică din Braşov la clasele profesorilor Dumitru Sâpcu şi Daniel Theodoru. S-a specializat în dirijat orchestră la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, clasa Profesor dirijor Cristian Brâncuşi. Participă la Cursuri Internaţionale de Dirijat conduse de maeștrii: Dumitru Goia, (absolvent al Conservatoarelor din Sankt Petersburg și din Viena), Jorma Panula – Finlanda, Octavio Calleya (absolvent al Conservatorului din Viena), Enrique García Asensio – Spania, Daisuke Soga – Japonia, Alexander Walker – UK. A avut privilegiul să studieze, singurul din România, cu unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii Maestrul Sergiu Comissiona, care i-a împărtăşit cunoştinţe din vasta şi îndelungata-i experienţă. În anul 2011 obţine titlul de Doctor în muzică, (specialitatea dirijat de orchestră) cu titlul Tezei: Tradiţia Dirijorală în România, Stil, Concepţie, Spirit creator. A efectuat turnee în calitate de solist sau dirijor în Bulgaria, Cipru, Corea de Sud, Germania, Israel, Italia, Japonia, Kuwait, Spania, Suedia, S.U.A. şi Ungaria. A condus de la pupitrul dirijoral orchestrele Filarmonicilor din: Arad, Asia Philharmonic (Busan – Corea de Sud), Bacău, Botoşani, Braşov, Orchestra Națională Radio din Atena, Cipru, Chişinău, Craiova, Iași, Oradea, Piteşti, Ploieşti, Orchestra de Cameră Radio din Bucureşti, Râmnicu Vâlcea, Sibiu, Târgovişte, Târgu Mureş, Timișoara şi ansambluri orchestrale şi camerale formate la iniţiativa sa. Iulian Rusu predă cursuri de clarinet şi orchestră de suflători, în calitate de profesor asociat, la Universităţile din Braşov, Iaşi şi Târgovişte. Este Șef-serviciu artistic la Filarmonica din Braşov, iar în această calitate se ocupă de strategia repertorială a instituţiei şi de programarea dirijorilor şi soliştilor angajaţi şi invitaţi. Repertoriul dirijorului Iulian Rusu, include lucrări aparţinând tuturor epocilor şi stilurilor creatoare inclusiv operetă, operă şi balet.

 

Nu exista comentarii

Comentariile sunt inchise.