All posts in noiembrie 2019

Concert 28/11/2019

Concert dedicat Zilei Naționale a României

Joi, 28 noiembrie 2019, Sala „Ateneu”

Tiberiu Oprea
În program:
  • Paul Constantinescu- Concertul pentru pian și orchestra
  • Vlad Razvan Baciu- Merkabah p.a.
  • Tiberiu Olah- Suita „Mihai Viteazul”,  selecțiuni

Concert 21/11/2019

Concert simfonic

Joi 21 noiembrie 2019, Sala „Ateneu”

 

Theo Wolters (Olanda)
Gabriela Iștoc, soprana

În program:

  • Richard Strauss- Ultimele 4 lieduri

  • Richard Strauss- Zueignung op 10 No.1

  • Anton Bruckner- Simfonia nr. 4 „Romantica”

Concert 14/11/2019

Concert simfonic

Joi 14 noiembrie 2019, Sala „Ateneu”

 

Tiberiu Soare
Alexandru Anastasiu, percuție

În program:

  • Alexandru Anastasiu- Concert pentru percuție nr. 2 „Rhythm of the day”

  • Camille Saint Saens- Simfonia nr. 3 cu orga

 

Avancronica muzicală

Ozana Kalmuski – Zarea

 

    Într-o atmosferă intimă, luni, 11 noiembrie la Sala Ateneu, violonista Diana Jipa şi pianistul Ştefan Doniga au susţinut primul recital, dintr-o serie de opt, dedicat creaţiei muzicale contemporane româneşti. Proiectul Intermeridian, aflat la a doua ediţie (cea de anul trecut desfăşurându-se în străinătate) este organizat de Institutul Cultural Român în parteneriat cu Asociaţia culturală Heart – Core. Bucurie pentru cei prezenţi, pierdere pentru cei care ar fi avut de învăţat, ca actuali sau viitori profesionişti. Căci, interpreţii, cu o singură excepţie, au studiat aceste lucrări sub directa îndrumare a creatorilor.

    Ne-am delectat cu Sonata op.5 de Carmen Petra Basacopol, Sonatina de Walter Mihail Klepper, cu Interludiu şi Toccata pentru pian solo de Remus Georgescu şi Prinţesa X, o lucrare inspirată de Domnişoara Pogany, compusă de Roman Vlad pentru vioară solo şi Sonorităţi şi nu mă uita de Ulpiu Vlad.

    Am lăsat la urmă, deşi nu aşa a fost structurat programul, două lucrări, deopotrivă de reuşite, aparţinând Feliciei Donceanu – Sonata nr. 1 în re minor şi – Scherzo de Vlad Răzvan Baciu, ambele pentru vioară şi pian.

    Motivul alăturării între doamna liedului românesc, cum îmi place să o numesc pe „eleva” lui Mihail Jora şi cel mai tânăr autor al serii – Vlad Răzvan Baciu – un talent cizelat la şcoala bucureşteană, ce se afirmă în viaţa muzicală germană, preşedinte al Asociaţiei sus menţionate este faptul că amândoi sunt născuţi în Bacău. Ceea ce, fireşte, este un motiv de bucurie, deloc menţionat în presa locală. De altminteri, în simfonicul din 28 noiembrie, dedicat Zilei Naţionale a României, dirijat de Tiberiu Oprea, vom asculta în primă audiţie suita simfonică Merkabah, lucrare ce i-a fost comandată în acest an lui Vlad de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

    Concertul din această seară vine parcă să continue,  în prima sa parte,  ideea de promovare a muzicii contemporane româneşti. Şi aici mă refer din nou la o premieră,  Concertul nr.2 pentru percuţie şi ochestră, subintitulat Rhythm of the day, lucrare cu substrat programatic, ce ne spune o poveste în patru părţi, despre răsăritul soarelui, despre trezire şi momentele dimineţii în Morning rush, visatul cu ochii deschişi, meditaţii şi pauze din Lazy afternoon,     Lumini şi umbre,  culori schimbătoare, minţi zburătoare, vânt  în Dusk şi Stingerea luminilor, uitatul înapoi, stele strălucitoare în final, Midnight Vives.      

    Sonorităţi şi formule muzicale, pe care Alexandru Anastasiu le  „exploatează”  în dublă calitate: de compozitor şi inspirat interpret. 

    Pentru finalul simfonicului Tiberiu Soare – muzician de factură aleasă, discipol al maestrului Ludovic Bács, a ales  o lucrare ce nu mai are nevoie de prezentări: Simfonia a III-a cu orgă în do minor, pe care compozitorul francez Camille Saint Saens (1835-1921) a dedicat-o, după prima audiţie din 19 mai 1886 memoriei lui Franz Liszt. Simfonie romantică târzie, quintesenţă filozofică, monument de măreţie muzicală câştigat (?) în perpetua luptă cu destinul, lucrarea oferă loc cuvintelor  lui Camille Saint – Saens: Dacă arta nu are o patrie, artiştii au una. 

    O să consemnez una dintre reuşitele lui Tiberiu Soare, concertul cu Orchestra de Cameră Radio din anul 2013,  în care a acompaniat-o pe mezzosoprana Antonela Bârnat într-o lucrare de referinţă a Feliciei Donceanu, Una volta alla Corte del Principe, lucrare reţinută în Cardex-ul Radio-ului, pe care o propun cât de curând spre audiere la Filarmonica „Mihail Jora” din Bacău. 

Concert 11/11/2019

Concert simfonic

Luni 11 noiembrie 2019, sala Ateneu

Turneu național de recitaluri camerale
INTERMERIDIAN

Diana Jipa, vioara

Stefan Doniga, pian

În program:

  • Felicia Donceanu: Sonata nr. 1 pentru vioară și pian;
  • Carmen Petra Basacopol: Sonata pentru vioară și pian;
  • Walter Klepper: Sonatina pentru vioara și pian;
  • Remus Gerogescu: Interludiu și Toccata din Suita a II-a pentru pian solo;
  • Roman Vlad: „Prințesa X” pentru vioara solo;
  • Ulpiu Vlad: „Sonorități și nu-mă-uita” pentru vioară și pian;
  • Vlad-Răzvan Baciu: Scherzo pentru vioară și pian.

Concert 07/11/2019

Concert simfonic

07 noiembrie 2019, ora 18:30, Sala Ateneu

Ilarion Ionescu, Galati

Familii de muzicieni

Florin Ionescu Galati, vioara

În program:

  • Wolfgang Amadeus Mozart – Uvertura la opera  „Ascanio in Alba”
  • Henri Wieniawski- Concertul nr. 2 pentru  vioara si orchestra
  • Dmitri Sostakovici- Suita de jazz nr. 2
Ozana Kalmuski
AVANCRONICA MUZICALĂ

Ozana Kalmuski Zarea

 

Vals de noiembrie

       În această seară, de toamnă târzie, blândă şi generoasă, la Sala Ateneu este invitată una dintre cele mai dragi familii de muzicieni români. Doi maeştri ce sunt apreciaţi în ţară şi peste tot în lume: dirijorul Ilarion Ionescu Galaţi şi fiul său, violonistul Florin Ionescu – Galaţi.

    Cuceritoare personalitate, redutabil violinist, cu o disciplină pedagogică pe care încă o exersează cu elevi talentaţi – ce vin să se bucure de sfatul său, disciplină care i-a asigurat succesul la orchestră, I. I. Galaţi a studiat muzica de la trei ani şi jumătate. Am putea afirma, fără să greşim, că de vreo 78 de ani muzica îl însoţeşte. Istoria vieţii sale este încărcată de succese, dar şi de şansa de a fi învăţat de la mari maeştri ai artei muzicale, de a fi stat în preajma lor, de a-i fi urmărit “la lucru”. Îmi vin în minte: George Manoliu, Jean Bobescu, George Georgescu, Constantin Silvestri, dar şi cel care i-a fost nu numai profesor ci şi prieten, Emanuel Elenescu. Şi pentru că tot am ajuns aici, la moştenirea pe care i-a oferit-o din punct de vedere artistic lui Florin, căruia i-a fost profesor de vioară, găsesc câteva evenimente cheie din viaţa lor. Florin Ionescu Galaţi s-a născut la Bucureşti în anul 1970. Pentru I. I. Galaţi este un an foarte important  şi în ceea ce priveşte realizarea profesională. Atunci iniţiază ceea ce va deveni emblema muzicală a Braşovului, Festivalul Internaţional de Muzică de cameră.

    Despre reuşitele celor doi, despre colaborările cu alţi mari artişti ai timpului, despre umorul ce pare că acoperă severitatea în ceea ce înseamnă respect absolut pentru această artă, care înainte de toate este o meserie, am putea consemna foarte multe detalii, amintiri ori impresii.

Dar, o să lăsăm să vorbească muzica, arta cărora această familie i s-a dedicat întru totul. Orice  muzică propusă aduce publicul să-i asculte. În această seară, la Ateneu, după uvertura Ascanio în Alba de Wolfgang Amadeus Mozart, ce face parte din opera pastorală KV 111, în două acte, pe un libret de Giuseppe Parini şi a avut prima audiţie în 17 octombrie 1771 la Teatro Regio Ducal din Milano, ne vom bucura de sonurile Concertului nr. 2 pentru vioară și orchestră în re minor, op. 22, creat de Henryk Wieniawski în perioada anilor 1856 – 1862.

Simfonicul se încheie cu celebra Suită de jazz nr. 2, a lui Dmitri Șostakovici, lucrare cu mare succes la public, ce a fost prima oară cântată la Moscova în 28 noiembrie 1938. Uitată o lungă perioadă, este redescoperită de Manashir Yakubov în 1999 şi prezentată un an mai târziu la London Promenade Concert.

Am avut bucuria cîndva de a cânta partea de pian sub bagheta maestrului Galaţi şi cred că versiunea pe care o creează la lucrarea lui Şostakovici,  atât de diferită faţă de simfonii, este una memorabilă. În această seară, la acordeon o să îl ascultaţi pe Ion Drăgoi.