All posts in iunie 2018

Concert 07/10/2018

FESTIVALUL ZILELE MUZICII CONTEMPORANE – LIVIU DĂNCEANU
Ediția 32,

Duminica, 7 octombrie

Ora 11:00 Centrul Cultural George Apostu

Ansamblul Academiei de muzică din Chișinău
Natalia Bodnariuc, pian
Zinaida Branzila, vioara
Sergiu Musat, clarinet
Ana Maria Sîrbu , violoncel
Pavel Gamurari – Arhaika. Music in D
Irina Hasnas – The Rooster(vestitorul luminii)
Vlad Burlea
Ludus imaginatio (2017) Jocurile imaginației
Cvartet in 5 parti:
1 Profectus (Inceput), 2 Motus (Mişcare), 3 Recordare (Reţinut), 4 Jellius( Cadenza), 5 Tandem (Sfârsit)

 

Ora 12.00 Centrul Cultural George Apostu
Lansare de CD – Trio Syrinx

 

Ora 18.30 – Sala ATENEU
Game Ensemble
Conducerea ansamblului: Alexandru Matei și Sorin Rotaru
Gene Koshinski – “Dance of the drums”
Liviu Dănceanu – “Game”
Minoru Miki – “Marimba spiritual”
Liviu Marinescu – “Speak & Spell”
Jovan Nebojsa Zivkovic – “Rock Song”
Bogdan Vodă – “Scales, Harmonies and rhythms”
Membri:
Alina Trifu, Vlad Polgar, Eliza Drăgoi, Horia Stanciu

 

Ansamblul Academiei de muzică din Chișinău

Serghei Mușat, născut la 8 septembrie 1980, este absolvent al Liceului Republican de Muzică “Ciprian Porumbescu” din Chișinău, în clasa de clarinet a profesorului Ion Muşat și absolvent al Universității de Stat a Artelor în clasa profesorului E. Verbeţchii. Este bursier al fundației “Новые Имена” Moscova. Deosebit de apreciat de critica muzicală și marele public pentru calitățile excepționale și varietatea repertoriului, distinsul muzician este invitat să concerteze pe cele mai importante scene din țară și străinătate. Este laureat al premiilor 1 și 2 la numeroase concursuri naționale și internaționale din Moscova, Kazahstan, Bielorusia, Chișinău, România, Ucraina. Este laureat al Premiului de Stat în domeniul „Literaturii și Artelor” al Republicii Moldova. Colaborează cu diferite orchestre din străinătate și dirijori cu renume internațional. Solist, clarinetist principal al Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici” din Chișinău și Solist instrumentist al Filarmonicii din Bacău – România, Serghei Mușat concertează pe numeroase scene din România, Rusia, Ucraina, Moldova, Italia, Franța, Spania, Austria, Germania, Turcia, Polonia, Ungaria, Macedonia și Japonia reprezentând Republica Moldova pe plan cultural la nivel internațional. Director Fondator al Festivalului Internațional de saxofon “Sax Story” Chișinău, Republica Moldova și Director Fondator al Festivalului Internațional de saxofon “Saxofonul Romantic” Bacău, România. În 2015 absolvă doctoratul la Universitatea de muzică „George Enescu” din Iași unde îi este acordat titlul de Doctor în Muzică.

Zinaida Brînzilă-Coșleț
Este născută la 2 ianuarie într-o familie de muzicieni. A început să studieze vioara la vârsta de cinci ani la Liceul de muzică „C. Porumbescu” avându-i ca profesori pe Tamara Caftanat și Naum Hoș. În anul 2000 își urmează studiile la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice tot aici absolvind și masteratul sub îndrumarea lui Naum Hoș. În prezent este doctorandă, paralel activează în calitate de lector universitar la secția „Instrumente cu coarde” a AMTAP. Din noiembrie 2017 este numită decan al Facultății de Artă Muzicală. Are o bogată activitate concertistică: a evoluat în repetate rânduri cu Orchestra simfonică a Filarmonicii Naționale „S. Lunchevici” interpretând Concertul nr. 1 pentru vioară de Henry Wieniawski, Concertul pentru vioară de A. Khachaturian și Concertul pentru vioară de J. Sibelius, sub bagheta dirijorilor Gheorghe Mustea, Mihail Secichin și Mihail Agafița. Colaborează și cu Orchestra Simfonică a Teleradio Moldova cu care a interpretat Concertul pentru vioară de F. Mendelssohn-Bartholdy și Concertul pentru vioară de C. Saint-Saens, sub bagheta dirijorului Gheoghe Mustea. La fel colaborează și cu Orchestra de cameră a Sălii cu orgă interpretând concertul Iarna de A. Vivaldi sub bagheta dirijorului Vladimir Andrieș. Participă activ în cadrul Festivalului Muzicii Noi, la concertele din cadrul AMTAP atât în calitate de solistă cât și ca membră a cvartetului de coarde a AMTAP. Promovează activ creația compozitorilor naționali. A urmat cursuri de măiestrie interpretativă conduse de : Gabriel Croitoru (România), Ștefan Ruha (România), Petre Munteanu (Germania), Saul Așkii (Turcia), Sofia Propiscean (Belarus), Igor Frolov (Rusia). Este laureată a concursurilor naționale și laureată a Concursului Internațional „Jeunesses Musicales” din București, România.

Anna-Maria Sirbu, din Chișinău, Moldova. Specializarea violoncel. Absolventă a Liceului Republican „Serghei Rahmaninov”. Pentru moment studentă la Academia de Muzică, Teatru și Arte plastice, anul 4. Laureată a concursului „Virtuozii muzicii ruse” din Chișinău cu premiul 1. Laureată a master-class-ului organizat de Iuri Bashmet în Russia, Samara. De patru ani este artist instrumentist (violoncel) în Orchestra simfonică a Companiei Tele-Radio Moldova.

Botnariuc Natalia
Născută în anul 1989 la Chişinău, Natalia şi-a început studiile muzicale la liceul republican „S.Rahmaninov” din Chişinău în clasa profesoarei Ludmila Volcova. Între 2008-2012 şi-a continuat studiile la Academia de Muzică, Teatru şi Arte plastice din Chişinău – clasa de pian a profesoarei Aliona Vardanean, unde a făcut şi masteratul. Este laureată a concursurilor naționale și internaționale: Premiul III la concursul internaţional „W.A Mozart” ediţia a XVIII-a Tîrgovişte, Romînia (2003); Premiul I la concursul internaţional „Gianette Gaubert” Paris, Franţa (2008); Premiul I la concursul internaţional „E.Coca” ediţia a XV-a, Chişinău, Moldova (2009); Premiul I la concursul internaţional „Виртуозы русской музыки” ediţia a II-a Chişinău, Moldova (2010); Diploma şi premiul special pentru cea mai bună interpretare transcripţiei lui A. Și M.Gotlib la concursul internaţional ” Piano – duo A.şi M Gotlib” ediţia I Moscova, Rusia. Este deţinătoare a bursei de merit a Camerei de Industrie şi Comerţ (2010). Natalia este participantă la numeroase proiecte şi Festivaluri precum Festivalul lui V.Spivacov „Москва встречает друзей” , European Piano Programme, Danau Piano Fest, Zilele muzicii noi şi altele.

 

Ansamblul de Percuţie „GAME” al Universităţii de Muzică din Bucureşti s-a legitimat pentru prima data prin concertul din 13 februarie 1995. Numele său provine de la prima lucrare dedicată formaţiei de către compozitorul Liviu Dănceanu. „Dacă ar fi să definesc în câteva cuvinte ansamblul pe care îl conduc, acestea ar fi: educaţie, exerciţiu intelectual, plăcere de a face muzică împreună, necesitate. Ansamblui „GAME” înseamnă o provocare adresată compozitorilor români în general, a celor bucureşteni în special, pentru care această formaţie alcătuită numai din instrumente de percuţie, sigur devine un stimul. Nu în ultimul rând „GAME” înseamnă o şcoală al cărei ideal este ridicarea nivelului artistic interpretativ, iar pe de altă parte înseamnă o şcoală de viaţă în care învăţăm să apreciem valorile umane”(Alexandru Matei)
Ansamblul GAME s-a născut ca o necesitate în spaţiul muzical bucureştean, dar nu numai, ci şi ca un stimul adresat compozitorilor autohtoni ori dinafară graniţelor ţării. În cei treisprezece ani de existenţă, GAME a susţinut aproape 150 de concerte, oferind publicului aproape 80 de prime audiţii româneşti şi străine. Pe lângă repertoriul muzicii contemporane, noutatea ansamblului GAME constă în interesul arătat muzicii bizantine, ca şi celei “latino”, de asemeni spectacolelor mixte de muzică-imagine-happening.
Ansamblul a fost prezent la cele mai importante reuniuni şi festivaluri de gen din ţară (Bacău, Bucureşti, Brăila, Piatra Neamţ, Timişoara, Cluj, Râmnicu-Vâlcea etc). Pe lângă concerte, GAME realizează o seamă de emisiuni şi imprimări la radio şi televiziune, precum şi imprimări pentru CD-uri ori DVD-uri. A fost distins în 1998 cu premiul Fundaţiei “Soros”, iar în 1999 revista Actualitatea Muzicală îi decernează lui Alexandru Matei “Premiul originalităţii instrumentale” pentru concertele cu Ansamblul de percuţie GAME.

Alexandru Matei
Dăruit total percuției, este unul dintre cei mai apreciați profesioniști ai domeniului, în calitate de pedagog călăuzind pașii multor generații de muzicieni în ultimele decenii. S-a născut la 3 ianuarie 1957 la Dej și a urmat cursurile Academiei “Gheorghe Dima” din Cluj, fiind discipolul profesorului Grigore Pop și membru fondator al Ansamblului de percuție al Conservatorului clujean, inființat în anul 1976. Timpanist în orchestrele operelor din Iași și București, are o prodigioasa activitate interpretativă, colaborând ca solist cu mai multe orchestre simfonice din țară și susținând numeroase recitaluri de percuție solo și de muzică de cameră. De asemenea, a realizat înregistrări pentru prestigioase case de discuri – “Deutsche Grammophon”, “Electrecord” – și posturi de radio, apreciate de lumea muzicală.
Dincolo de interpretarea muzicii clasice, Alexandru Matei este un important interpret al muzicii contemporane, a fost membru al ansamblului “Archaeus” condus de compozitorul Liviu Danceanu, împreună cu care a susținut peste 200 de concerte în Europa și S.U.A.
În paralel cu activitatea artistică, desfășoară și o intensă activitate didactică în calitate de profesor la Universitatea Națională de Muzică din București, unde este și fondatorul și conducatorul ansamblului de percuție “Game” al universității.

 

Bogdan VODĂ (n. 1972): Scales, Harmonies and Rhythms.
Compozitor, dirijor și profesor, cu studii de compoziție (Tiberiu Olah) și dirijat de orchestră (Ludovic Bacs).
Este conferențiar universitar doctor în cadrul UNMB și predă din 1996, în cadrul Departamentului de Compoziție, disciplinele Armonie, Forme muzicale, Orchestrație, Compoziție ș.a., iar din 2010 îndrumă și Orchestra Concerto. În prezent ocupă funcția dedirector al Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic. Are o semnificativă carieră dirijorală, alături de orchestre filarmonice și de tineret, participând la festivaluri internaționale și turnee de concerte în Franța, Marea Britanie, Polonia, Slovacia, Spania și Turcia, colaborând cu solisti consacrați, precum Florin Croitoru, Viniciu Moroianu, Luiza Borac, Daniel Goiţi, Daniel Kientzy, dar şi cu tineri la început de carieră. A dirijat şi/sau înregistrat lucrări ale
unor importanţi compozitori contemporani, precum Dan Dediu, Violeta Dinescu, Costin Miereanu, Doina Rotaru, Cornel Ţăranu ș.a.Activitatea de creație s-a concretizat în lucrări simfonice și concertante, precum Ses voies incomprehensibles, Voyageurs du Temps, Grosso modo Concerto, Concertul pentru vioară, Memoires, Requiem pour les vivants, dar și camerale, precum Trei crochiuri (lieduri), Vision parallele – trio, Temps Ottomans, 3 cvartete de coarde, etc. Lucrările sale au fost interpretate în Franţa, SUA, Suedia, în cadrul Săptămânii Internaţionale a Muzicii Noi – Bucureşti și festivalului internaţional Meridian.
Lucrarea Scales, Harmonies and Rhythms propune abordarea celor trei entități ca personaje distincte ale unei dramaturgii muzicale. Simplitatea primelor expuneri în succesiune face loc unor asocieri din ce în ce mai complexe și tensionate, ce parcurg sisteme intonaționale – de la cele oligocordice la cele non-octaviante. Se demonstrează gradual supremația factorului ritmic în discursul muzical, dar și nevoia de colaborare cu celelalte personaje. Referiri și chiar citate din piese ce constituie zestrea culturală a omenirii sunt prezente pe parcursul lucrării, care urmează un fir evolutiv istoric.
(Bogdan Vodă)

Liviu Marinescu: Speak & Spell pentru 4 percuționiști și sunete electronice
Liviu Marinescu este în prezent directorul catedrei de compoziție și teoria muzicii de la California State University Northridge, în Los Angeles. Absolvent al Academiei de Muzică din București în 1994, și-a continuat studiile de specializare la universitatea din Cleveland, urmate în anul 2000 de obținerea doctoratului în compoziție la universitatea din Maryland. Lucrările sale au fost interpretate de orchestre si ansambluri camerale de prestigiu, precum Cleveland Chamber Symphony, Filarmonica Bohuslav Martinu din Cehia, Orchestra 2001 din Philadelphia, Orchestra de Camera Radio, sau ansamblul Archaeus. Influențat la început de avangarda est-europeană a anilor ‘60 și ‘70, lucrările sale s-au apropiat în ultimul deceniu atât de curentul spectral, cât și de muzica electronică experimentală.
Speak & Spell sugerează un peisaj suprarealist, în care sunetele produse de jucăriile pentru copii sunt amalgamate cu bogatul univers timbral al instrumentelor de percuție. Titlul lucrării este inspirat de jucăria electronică portabilă cu același nume, creată de compania Texas Instruments la sfârșitul anilor 70 pentru copiii cu deficiențe de pronunție și ortografie în limba engleză. Componenta electronică a acestei piese a fost realizată prin scindarea și recompunerea unor eșantioane sonore (samples) provenite de la această jucărie, cu scopul de a imita instrumentele membranofone și idiofone neacordate. La rândul său, ansamblul de percuție încearcă să se apropie și el de lumea sonoră a cuvintelor sintetizate.
(Liviu Marinescu)

Concert 06/10/2018

ZILELE MUZICII CONTEMPORANE – LIVIU DANCEANU, editia 32

Sambata, 6 octombrie

 

ora 18:30 – Sala Ateneu

Duo Diana Moș –  vioară,  Mihai Măniceanu – pian
program:
Tiberiu Olah – Sonatina pentru vioară și pian
Aurel Stroe – Sonata I, „Morfogenetica” pentru pian
Mihai Măniceanu – Cantabile e Presto pentru vioară și pian
Liviu Dănceanu – IRA pentru vioară solo
Nicolae Brânduș – Glosa pentru vioară și pian.

 

Trio Contraste: Ionuț Ștefănescu, Sorin Petrescu, Doru Roman, invitat Dorin Cuibariu
program:
Violeta Dinescu: TABU – A Story of the South Seas
(Muzica live și proiectia filmului realizat de Friedrich Wilhelm Murnau  1929/1931)

 

Cantabile e Presto pentru vioară și pian de Mihai Măniceanu. Titlul prezentei lucrări este direct relaționat de cel al lucrării pentru flaut și pian de George Enescu, Cantabile et Presto. De fapt, acesta reprezintă expunerea titlului enescian în limba italiană.
Dacă privim comparativ cele două titluri printr-o perspectivă pur ortografică – Cantabile et Presto, versus Cantabile e Presto – observăm o modificare minimală, eliminarea unei litere. Astfel, asistăm la un fel de truc minor (schimbarea unei litere, eliminarea sau adăugarea uneia), datorită căruia un fals devine ușor confundabil cu marca autentică la care se raportează.
În afara temei I din prima parte a Simfoniei I de George Enescu, am mai utilizat referiri episodice la unele motive din partea a treia, la unele momente din Sonata a III-a pentru pian și vioară, din Sonata în fa# pentru pian solo. (Mihai Măniceanu)

Lucrarea GLOSA Nicolae Brânduș pentru vioara si pian este o reevaluare componistica a unei lucrari pentru orchestra de camera intitulata Studii Transcendentale. Materialul muzical al acesteia a fost retransformat si reexpus in noua alcatuire timbrala iar interventia solistica vocala (o rugaciune a Sf.Francisc ) cu care se incheie lucrarea orchestrala este atribuita in GLOSA viorii cu mentiunea “sul sol”. Muzica dezvolta in ambele versiuni simboluri muzicale ale elementelor constitutive de baza ale Universului astfel cum apar in doctrinele initiatice ale Orientului, si anume foc, apa, aer si pamant, si cum s-au materializat uneori si in productia muzicala occidentala (Liszt, Ravel, De Falla,Mussorgski, Messiaen..).
Trecand printr-o serie de etape contrastante muzica isi gaseste in cele din urma Lumina pe zone largi de sunete prelungite si o expunere in versete de muzica explicit spectrala a implicitei rugaciuni. Sporadic apar si elemente de miscare scenica in desfasurarea actiunii.
Nicolae Brandus

Diana Moș

Violonista Diana Moș (n. 1972), absolventă a Universității Naționale de Muzică din București la clasa de vioară a maestrului Daniel Podlovschi, este profesor universitar la disciplina Muzică de cameră, în cadrul aceleiași instituții. În perioada 2001-2013 a fost și membră a orchestrei Filarmonicii „George Enescu” din București.
Ca solistă, abordează repertorii diverse, dintr-o arie stilistică variată, de la clasic la contemporan, cu o afinitate pentru muzica nouă, pe care o promovează ca membră a formației Profil. Activitatea sa concertistică, preponderent camerală, cuprinde prime audiții din repertoriul românesc și universal și se completează cu înregistrări Radio și TV și realizarea mai multor CD-uri. A participat la numeroase festivaluri, în țară și în străinătate, precum Festivalul „George Enescu”, Săptămâna Internațională a Muzicii Noi, Festivalul ”World Music Days” – SIMC 1999, Toamna Varșoviană, Rumänische Kulturtage Berlin, Culturescapes Rumänien Elveția, Intersonanzen – Brandenburgisches Fest der neuen Musik Potsdam etc., promovând îndeosebi muzica românească.
Este autoarea cărții intitulate Introducere în hermeneutica discursului muzical, elaborate ca urmare a studiilor doctorale realizate sub îndrumarea profesorului Nicolae Brânduș și avându-l ca profesor consultant pe maestrul Dinu Ciocan.
În 2010 a câștigat Bursa „George Enescu” oferită de Institutul Cultural Român pentru un stagiu la Cité des Arts în Paris.
În perioada 2012-2016 a avut funcția de prorector, iar din 2016 este rector al Universității Naționale de Muzică din București.

 

Mihai Măniceanu

Născut în 1976, Mihai Măniceanu a studiat pianul cu Viniciu Moroianu și compoziția cu Dan Dediu la Universitatea Națională de Muzică București. A urmat apoi studiile de masterat ale celor două specializări. În 2011 a obținut titlul de doctor în compoziție la aceeași universitate. A primit o bursă Erasmus la Universitatea de Muzică și Teatru Felix Mendelssohn Bartholdy, Leipzig (2003-2004) și burse ale U.N.M.B. la Muzikfest Festival, Hamburg (2001), Junger Künstler Festival–Filmmusik, Bayreuth (2002), ISA 20. Internationale Sommerakademie, Murzzüschlag (2010), METRIC Training Event for Free Improvisation, Tallinn (2016).

Premii obținute: Premiul I la Concursul Icon Arts (2003), Premiul Academiei Române (2011), Premiul pentru Muzică Simfonică al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (2011), Premiul Matei Brâncoveanu (2016).

În calitate de interpret, Mihai Măniceanu este interesat în mod special de promovarea muzicii contemporane românești și universale, fiind o prezență constantă în numeroase festivaluri de profil.

Lucrările sale au fost interpretate de Filarmonica George Enescu, Orchestra Națională Radio, Orchestra Universității F. M. Bartholdy, Orchestra Mihail Jora, ansamblurile Profil-Sinfonietta, Propuls, opus.art, devotioModerna, Swinepearl, Acolade, Traiect, SonoMania, IconArts, Game, Mercury Quartet, corurile Accoustic, I.C. Danielescu, Astra.

Mihai Măniceanu este în prezent Lector univ. dr. în cadrul Departamentului de Compoziție al Universității Naționale de Muzică București.

 

 

Trio Contraste

 

Violeta DINESCU – compozitoare

S-a născut în 13 iulie 1953, la Bucureşti. A absolvit Conservatorul „C.Porumbescu” din Bucureşti. În 1982 a emigrat în Germania, unde se perfecţionează în cadrul unor instituţii de profil din Heidelberg, Frankfurt şi Bayreuth. Începând cu 1996 este profesor de compoziţie la Universitatea din Oldenburg. A fost,de asemenea, profesor-invitat la mai multe Universităţi din SUA. Creaţia sa, deosebit de variată şi de vastă, este restituită în marile festivaluri din Europa, Asia şi America, fiind încununată cu o serie de premii prestigioase. Este membră a Consiliului de conducere al „International League of Woman Composers”, precum şi directoare pentru străinătate a asociaţiei „Womansong” din Massachusetts. La Oldenburg organizează un festival anual de muzică românească, dedicat personalităţilor şcolii componistice din ţară.
Filmul mut „Tabu” (1931) este creat de faimosul regizor german de film Friedrich Wilhelm Murnau, care s-a îndepărtat de Hollywood și a realizat această peliculă în Mările Sudului. Murnau relatează în ultimul – și poate cel mai personal – film al său, povestea unei iubiri interzise umbrite de un tabu religios, care se încheie tragic. Într-un sens figurat, autorul este interesat personal de tema tensiunii existente între stilurile de viață arhaice și civilizația moderna, ca și, de altfel, între dorință și pierdere, între (visul) frumuseții paradisiace și năruirea lui. Nu mai puțin, dată fiind intensitatea emoționlă a filmului, Violeta Dinescu a urmărit acest film într-un mod similar, cu experimentarea unei piese muzicale. „Privindu-l, am descoperit laitmotive și țesături sonore ce pot fi urmărite. Filmul m-a fascinat prin efectul produs asupra urechii. Am intenționat să îndeplinesc sarcina de a compune muzica pentru acest film conferind un sens adecvat expresiei sonore, intimist poetică și sfâșietoare a narațiunii”. Compozitoarea a primit în 1988 comanda de a scrie muzica pentru acest film din partea ALTE OPER din Frankfurt, cucerind un mare succes cu acest proiect. În același an, a scris primele ei suite pentru ansambluri, bazate pe această muzică, iar noua versiune realizată în 2003 pentru Trio „Constraste” a apărut sub numele „TABU – Fragment”. Acesta, având o instrumentație mult mai restrânsă, conține de asemenea, elemente esențiale ale compoziției inițiale, de fapt reducția pentru muzică de cameră, concentrează substanța existențială a acțiunii nevăzute a filmului, fără a amputa senzorialitatea podoabei ornamentale. Nepăsarea jucăușă se transpune în amenințarea palidă, luminozitatea aproape dansantă este transformată în ritualizare presantă, reminiscență a imaginarului folcloric.


Din anul apariţiei – 1986, trio-ul s-a distins prin calitatea concertelor susţinute şi a fost invitat să participe la numeroase festivaluri dintre care amintim: Festivalurile de Muzică Modernă East-West (Amsterdam 1991), Festivalul de Muzică Contemporană Huddersfield (Anglia, 1993), Musicorama (Hong-Kong, 1995), Piano Plus Festival (Bamberg, 2001), Timp pentru Muzica Nouă, (Bayreuth, 2001), Festivalul George Enescu (Bucureşti-1998, 2003, 2007), Festivalul Timişoara Muzicală, Festivalul Toamna Clujeană, Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi ( Bucureşti) ş.a.

Trio-ul Contraste a efectuat numeroase turnee de concerte în Ungaria, Anglia, Austria, Luxembourg, Olanda, Elveţia, Franţa, Germania, Danemarca, China, Taiwan, şi deţine înregistrări la Radio precum şi pe DVD sau CD.
În acest an ansamblul a obţinut Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

Ion Bogdan Stefănescu
S-a născut în anul 1969 la Câmpina. Și-a început formarea muzicală la Liceul de Muzică George Enescu din Bucureşti.  Alături de profesorul Virgil Frâncu a studiat flautul la Universitatea de Muzică din Bucureşti, urmând apoi şi studii post-universitare cu profesorul şi flautistul englez Alexander Murray la Universitatea Urban-Champaign (Illinois, SUA).
În anul 2002 a obţinut titlul de doctor în muzică cu lucrarea Influenţa tehnicilor şi timbralităţilor arhaice în creaţia secolului  XX dedicată flautului, lucrare ce a fost publicată de către editura Libra în anul 2004 având un alt titlu – Joc de oglinzi. De asemenea, Ion Bogdan Ştefănescu a mai publicat în anul 2005 şi lucrarea Istoria flautului.
A participat la un curs de orchestră al flautistului Pierre Yves Artaud, la orchestra simfonică din Londra, la Internationalen Ferienkurse fur Neue Musik (Darmstadt), la cursuri de vară ale Centrului de Formare Muzicală de la Nisse (Franţa), unde a studiat cu Alain Marion, la cursurile de măiestrie ale flautistului Wolfgang Schultz, la Seminarul Internaţional de Flaut  al celebrului James Galway în Elveţia, şi apoi în 2002, în Italia invitat fiind tot de James Galway, a obţinut şi Premiul pentru cea mai bună interpretare în cadrul cursurilor.
A efectuat numeroase turnee de concerte atât în ţară cât şi în străinătate, a participat la Zilele Culturii Române (Franţa), iar în 1994  a susţinut un recital de muzică românească în Kansas City (SUA), la Convenţia Flautiştilor Americani, ş.a.
A colaborat cu dirijori români de marcă precum: Horia Andreescu, Emanuel Elenescu, Cristian Neagu, Cristian Mandeal, Paul Popescu, Gheorghe Costin, Petru Oschanitzky, Camil Marinescu,  Radu Popa şi cu reputaţi muzicieni ca Dan Grigore, Ion Ivan Roncea, Georgeta Stoleriu, Felica Filip, Pompeiu Hărăşteanu, ş.a. Ion Bogdan Ştefănescu a obţinut numeroase premii şi distincţii: la concursul G. B. Viotti, (Vercelli, Italia), Premiul I la concursul Concertino, (Praga-1986), Premiul Cella Delavrancea pentru merite deosebite în cultură (1993). A fost selectat în anul 1998  să participe la concursul internaţional de flaut organizat la Kobe, Japonia. A realizat numeroase CD-uri şi DVD-uri şi numeroase înregistrări pentru Societatea Română de Radiodifuziune, iar pentru TVR Cultural a înregistrat cinci clipuri cu muzică contemporană. De asemenea participă la numeroase festivaluri, atât în ţară cât şi în străinătate, şi este invitat permanent în diverse emisiuni de radio şi televiziune. Ion Bogdan Ştefănescu este prim flautist al Filarmonicii George Enescu din Bucureşti şi membru al unor binecunoscute ansambluri de muzică contemporană: Trio Contraste, Profil (membru fondator), Pro Contemporania (membru fondator), iar în anul 2006 a înfiinţat ansamblul Concertino. Predă flautul la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.
Sorin Petrescu

Născut la Timişoara în anul 1959, pianistul SORIN PETRESCU şi-a început studiile muzicale la Liceul de Muzică „Ion Vidu“ din oraşul natal, continuându-le apoi la Conservatorul „Ciprian Porumbescu“ (azi Universitatea de Muzică) din Bucureşti la clasa profesorului Constantin Ionescu Vovu.
În anii 1980 şi 1981, a participat la cursurile de vară ale Seminarului internaţional de la Weimar, la clasa de măiestrie a pianistului Rudolf Kehrer.
Din anul 1982, Sorin Petrescu este pianist (în prezent solist concertist) al Filarmonicii „Banatul“, desfăşurând o bogată activitate solistică. Este membru al Trio-ului Contraste, fiind un promotor al muzicii contemporane.
Sorin Petrescu a fost distins cu premiul I la concursurile naţionale ale muzicienilor profesionişti în 1983, 1985, 1987, 1989, cu Premiul Revistei „Astra“ din Braşov (1988), Premiul Criticilor Muzicali (1989), Premiul Uniunii Compozitorilor din România. Este, de asemenea, laureat al Concursului Internaţional de pian de la Mazara-Italia (Premiul II).
Sorin Petrescu a participat în cadrul mai multor festivaluri muzicale precum: Festivalul „George Enescu“ (1988, 1991, 2007), Festivalul internaţional de la Varna (Bulgaria), Festivalul pentru Europa de Răsărit de la Bergen (Norvegia), Festivalurile de muzică contemporană de la Darmstadt (Germania), Bogota (Columbia), „East-West Festival“ – Amsterdam (Olanda), „The New Music Festival“ – Huddersfield (Marea Britanie), „Musicorama“ (Hong Kong).
A concertat şi în China, Polonia, Ungaria, fosta U.R.S.S., Germania, Olanda, Franţa, Elveţia, Taiwan, Anglia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Puerto Rico.
A efectuat înregistrări la radio, televiziune şi la Casele de discuri Electrecord, Gutingi, Cavalli, Altri Suoni.
Sorin Petrescu este doctor în muzicologie.

Doru Roman
S-a născut la 22 martie 1963, în Timişoara, unde a absolvit Liceul de Muzică Ion Vidu la clasa de percuţie a doamnei prof. Viorica Siminescu. A absolvit apoi Conservatorului de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca la clasa Maestrului Grigore Pop. A fost angajat al Operei Române din Timişoara până în anul 1990, când devine membru al Orchestrei Filarmonicii Banatul şi solist- concertist începând din toamna anului 2007. În paralel este şi profesor de Percuţie la Facultatea de Muzică din cadrul Universităţii de Vest din Timisoara.

Din activităţile sale multiple, amintim implicarea sa ca membru al Orchestrei Internaţionale Europa Symphony – Viena, Orchestrei Metropolitan – Bucureşti, Ansamblului de Percuţie – Cluj-Napoca, Ansamblului de Percuţie Rhythmic – Timişoara şi Old Dixieland Jazz Band. Este coordonator al Ansamblului Percutissimo al Facultăţii de Muzică din Timişoara şi membru al Trio-ului Contraste.
De-a lungul timpului, Doru Roman a obţinul cinci Premii I la Concursurile Naţionale de Percuţie, Premiul Criticilor din România (1985), Premiul Special la Festivalul de Jazz – Sibiu (1986), Premiul Pro Cultura Timisiensis şi Premiul UCMR (2008).
A susţinut concerte ca solist, acompaniat de majoritatea orchestrelor importante din ţară şi patru concerte acompaniat de Orchestra Naţională din Taiwan. A participat la numeroase Festivaluri Internaţionale dintre care amintim: Contemporary Music Festival – Darmstadt (Germania 1991, 1992, 1996, 2004) S.I.M.C. Festival – Lausanne (Elvaţia), Contemporary Music Festival – Huddersfield (Anglia), Musicarama Festival – Hong – Kong, Agde Musica şi Festivalul Internaţional al Muzicii Universitare – Belfort (Franţa), Tage der neue Musik – Bamberg, Zeit fur Neue Musik – Bayreuth, Oldenburger Kammermusik Festival, Geselleschaft fur Neue Musik – Mannheim, Komponistinnen und Ihr Werk – Kasel (Germania), Festivalul Stockholm New Music, Festivalul Internaţional George Enescu – Heidelberg şi Mannheim şi altele. A susținut de asemenea recitaluri în ţări precum Olanda, Elveţia, Belgia, Italia, Bulgaria, Austria, Ungaria, Franţa, Spania, China, Columbia, Danemarca şi Taiwan.
Doru Roman a realizat multiple înregistrări DVD, dintre care 6 concerte în care este solist şi alte 25 în diferite concerte şi recitaluri cu ansamblurile din care face parte precum şi înregistrări radio.

DORIN CUIBARIU (saxofon, clarinet), născut la Timişoara în 1970, a studiat clarinetul la Liceul de Muzică „Ion Vidu” Timişoara (1985-1989), apoi la Academia de Muzică „Gh. Dima” Cluj-Napoca, clasa de clarinet a maestrului Ioan Goila (1989-1994).
Din 1995 activează ca artist instrumentist la Filarmonica „Banatul” Timişoara; în paralel, din 1991 este colaborator permanent al maestrului Gheorghe Zamfir, iar din 2002 colaborează permanent cu Televiziunea Română. Începând cu anul 2001, Dorin Cuibariu colaborează frecvent cu Trio Contraste, cu care susţine recitaluri de muzică de cameră modernă şi contemporană.
Ca solist instrumentist sau în formaţii de muzică de cameră a avut numeroase apariţii scenice, atât în România cât şi în Ungaria, Austria, Germania, Olanda, Franta, Spania, Portugalia, Italia, Danemarca, Norvegia, Suedia, Elveţia, Belgia, Luxemburg şi Taiwan.

Concert 05/10/2018

ZILELE MUZICII CONTEMPORANE – Ediția 32 – Liviu Dănceanu

Vineri, 5 Octombrie

ora 18:30 – Sala Ateneu
Ansamblul ARCHAEUS, fondator Liviu Dănceanu.
(Marius Lăcraru, Ana Radu, Șerban Novac, Ion Nedelciu, Sorin Rotaru, Rodica Dănceanu, Anca Vartolomei)
Dirijor: Mircea Pădurariu.
program:
Heptaih op. 123 for ensemble.
Aliquote for ensemble.
Exercitii de admiratie – Greci, Evrei.
Seganomia for saw-quintet.
Op 80 for ensemble.

 

Ansamblul ARCHAEUS – Fondator Liviu DĂNCEANU

Archaeus – Atelier de muzică contemporană

 

S-a constituit în octombrie 1985, cu scopul propagării celor mai diverse tendinte, orientari si tehnici de compozitie ce se manifesta în creația muzicala contemporană. „Archaeus” se afla de la infiintare si pana in prezent sub semnul stabilitatii si consecventei, fiind – asa cum afirma Costin Cazaban in Le Monde de la Musique – „singura formatie de profil din Romania caracterizata printr-un travaliu in profunzime si prin continuitate”. Pana in prezent, „Archaeus” a sustinut peste 400 de concerte, restituind cca.600 de opus-uri (multe in prima auditie), apartinand unui numar de aproximativ 400 de compozitori. A cantat in peste 90 de orase si 200 de sali din Romania (Bucuresti, Arad, Bacau, Cluj, Calarasi, Craiova, Constanta, Medgidia, Slobozia, Pitesti, Piatra Neamt, Roman, Sinaia, Suceava, Deva, Tescani, Oltenita, Ploiesti, Braila, Sibiu, Timisoara, lasi, Satu Mare) si din strainatate (Slovacia, Anglia, Moldova, Franta, Finlanda, Eivetia, Austria, lrlanda, Germania, Spania, ltalia, Bulgaria, Ungaria, SUA, Serbia, Rusia, Albania, Ukraina, Portugalia, Danemarca, Cehia). A participat la peste 100 de importante festivaluri si reuniuni muzicale internationale (Bacau, Bucuresti, Geneva, Huddersfield, Valencia, Bourges, Dijon, Paris, Budapesta, Viena, Torino, Trieste, Paris, Cagliari, Padova, Ormea, Triora, Bonn, Bergamo, Koln, Alcoi, Belgrad, Salzburg, Alicante, Cleveland, Washington, New York, Wuppertal, Munchen, Chisinau, Lyon, Dolna-Krupa, Bratislava, Tirana, Odessa, Porto, Lisabona, Copenhaga, Berlin, Venetia, Oldenburg, Kromeriz s.a.). A efectuat mii de minute de inregistrari la numeroase Radiodifuziuni din Romania, Franta, Germania, Anglia, ltalia, Serbia, Moldova, Finlanda, Elvetia, Rusia etc., precum si numeroase emisiuni de televiziune, imprimari pe discuri LP, CD (19 discuri), casete audio si video. A realizat muzica le peste 20 de filme de animatie, documentare, filme video si experimentale. Abordeaza deopotriva muzica noua (cu precadere cea romaneasca) si muzica bizantina ori creatia diferitelor epoci din istoria muzicii (Renastere, Baroc, Clasicism, Romantism, Modernism). Pentru activitatea sa a fost distins cu premiui „ATM” (1987), premiui „UCMR” (1990), premiui „Criticilor Muzicali din Romania” (1991), premiui revistei „Actualitatea muzicala” (1996) si premiui „SOROS” (1997), premiul „UCMR” pentru promovarea muzicii româneşti (2006). Din 1998 se desfasoara anual Festivalul international „Archaeus”, cu prilejul caruia au loc reprezentatii extraordinare ale ansamblului cu participarea unor invitati de prestigiu din lumea muzicii contemporane.

Adoptând o atitudine obiectivă vizavi de materialul muzicii bizantine și beneficiind de aportul unui ethos balcanic pronunțat, lucrarea Heptaih op.123 oferă, ca printr-o proiecție fotografică, o manieră de interpretare contemporană a melosului bizantin. Scrisă cu fantezie și bine structurată tehnic și temporal, piesa încorporează și coroborează în mod fericit o lume timbrală ingenioasă cu un spirit arhivistic pronunțat.
(Referatul Biroului Secției de muzică simfonică, operă și cameră din 23.02.2011)

Admirația este, în ultimă instanță, ca o haină care ne protejează de urâțenia lumii. Admiri anume ceva pentru că îți este aproape, intim asociat naturii tale imanente ori, dimpotrivă, pentru că este purtătorul a ceea ce îți dorești fără rest întru împlinirea și desăvârșirea ființei tale depline. Admirația se exersează. Ca și ura. Numai că, exersând ura, avem toate șansele să ne rătăcim în viață sau să ne destrămăm precum arborii ce își pierd frunzele în bătaia vântului, în timp ce, exersând admirația, ne regăsim în fiecare lucrare sau persoană prețuită, împăcându-ne, miraculos, cu noi înșine. Aceste Exerciții de admirație privesc mai multe etaje ale edificiului afectiv pe care l-am înălțat în peregrinările, dar și în popasurile mele printre indivizi, colectivități umane, culturi muzicale… Primul etaj este cel în care locuiesc admirabilii mei prieteni archaei. Datorită lor s-au ivit, până la urmă, 21 de exerciții, în fond tot atâtea duete ce acoperă totalitatea aranjamentelor a șapte elemente (numărul instrumentiștilor din ”Archaeus”) luate câte două. Al doilea etaj este cel în care se adăpostește câte o entitate etnică, motiv al recursurilor la caracteristicile sonore (și nu numai) capabile să de-conspire etnia în cauză ce este, de altfel, menționată în subtitlul pieselor, derogată fiind de orice morgă ori ștaif grație inserării în preambulul duetelor a câte unui banc ilustrativ. În sfârșit, al treilea etaj este proprietatea unor mari personalități componistice, determinante pentru destinul muzical al etniilor respective și, prin ricoșeu, pentru orizontul restitutiv al archaeilor. Exerciții de admirație op. 101 au fost compuse în anii 2004-2005. (Liviu Dănceanu)

Aliquote op. 63 a fost compus 1994 și pornește de la numere prime și raporturi simple, pentru a ajunge la un întreg sonor complex, caracterizat prin ubicuitate și izotropie. Termenul Aliquota definește în matematică o parte a unui tot, conținută în ele de un anumit număr întreg de ori. Exploatat muzical principiul aliquotei se exprimă aici prin armonice naturale abordate ca părți ale sunetului fundamental. (Liviu Dănceanu) Seganomia op. 70 a fost compusă în anul 1977. Lucrarea (destinată unui singur și oarecum insolit tip de instrument – ferăstrăul) reface în chip simbolic parcursul fenomenului muzical de la faza primordială, trecând prin faza sintonică, prin faza subordonării, până la faza atomizării. Este o comandă a universității Wisconsin din Millwaukee. (Liviu Dănceanu)

Mircea Pădurariu – dirijor

A studiat dirijatul la clasa prof. Petru Andriesei, în cadrul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. În anul 2014, colaborează cu formația Game. În anul 2015, împreună cu colegul său Alexandru Ilie, este invitat de profesorul lor, Petru Andriesei sa dirijeze intr-un concert din seria „Maeștri si discipoli”, la Filarmonica din Ploiești. La începutul anului 2018, membrii Archaeus îi propun poziția de dirijor al ansamblului. Împreună cu aceștia susține concerte in cadrul SIMN 2018 și festivalul Meridian..

Anca Vartolomei – violoncelistă
S-a nascut la 1 februarie 1955 in Bucuresti. Absolva Academia de Muzica din Bucuresti, la clasa de violoncel a profesorului Aurel Niculescu, urmand apoi cursuri de perfectionare la Weimar (cu Galina Kossolupova), Budapesta (la seminarul „Bartok”, cu Vilmos Tatray) si Darmstadt (unde a fost profesoara in cadrul cursurilor de vara). Fosta membra a cvartetuiui „Serioso” si a formatiei „Musica Nova” (cu care a obtinut in 1982 premiul „ATM”), Anca Vartolomei este membru fondator al Atelierului de muzica contemporana „Archaeus”. In calitate de solista, concerteaza cu numeroase orchestre din tara si strainatate (Bucuresti, Bacau, Cluj, Chisinau s.a.). Sustine, de asemenea, importante recitaluri in care restituie lucrari destinate violoncelului, rnulti compozitori dedicandu-i opusuri de referinta (Doina Rotaru, Calin loachimescu, Liviu Danceanu, Valentin Petculescu, Liviu Marinescu etc). Este laureată a numeroase premii printre care: premiul Concursului de interpretare (Braşov – 1976, premiul criticii muzicale conferit de către Asociaţia Oamenilor de Teatru şi Muzică – 1986, 1987, 1991, premiul UCMR – 1990, 2006 etc. Majoritatea creaţiilor sale interpretative au intrat (fie preluate din concert, fie ca înregistrări speciale) în fonoteca Radiodifuziunii Române, iar unele dintre ele se regăsesc şi pe discuri editate de casele Electrecord (Bucureşti), Attacca (Amsterdm) sau EMEC (Madrid). Anca Vartolomei este detinatoarea unui repertoriu impresionant, care acopera in buna masura literatura violoncelistica a ultimilor decenii. Desfasoara de aproape trei decenii o remarcabila activitate didactica, în calitate de profesor la Liceul „George Enescu” din Bucureşti.

Rodica Dănceanu – pianistă
S-a nascut la 6 septembrie 1955 in Bucuresti. A studiat pianul cu Florino Delattolla si Rose-Marie Mastero la liceul „Dinu Lipatti” din Bucuresti si cu lrina Guttman la Conservatorul „C.Porumbescu” din acelasi oras, perfectionandu-se la cursurile de vara de la Weimar (1973). Activitatea ei interpretativa este strans legata de Atelierul de muzica contemporana „Archaeus”, al carui membru fondator este si cu care a intreprins numeroase turnee in tara si strainatate, contribuind la imprimarea traiectului acestui ansamblu prin demersurile sale manageriale. In prezent este profesor la liceul „Dinu Lipatti” din Bucuresti si doctor in muzicologie al Universitatii Nationale de Muzica. In functie de solicitarile partiturilor abordate, Rodica Danceanu manuieste in egala masura pianul, clavecinul si sintetizatorul. Este co-autoare a cărţii „De douăzeci de ori Archaeus”. Din 2008 organizează în cadrul Colegiului „Dinu Lipatti” concursul internaţional de pian „Brave claviaturi”.

Ana Radu – oboistă
Absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, Facultatea de Interpretare Muzicală, la clasa lui Dorin Gliga. Actualmente este artist-instrumentist în orchestra Teatrului Naţional de Operetă şi Musical „Ion Dacian” din Bucureşti. Colaborează cu Filarmonica „George Enescu”, cu Orchestra Naţională Radio şi cu „Camerata Regală”. Are în repertoriu opusuri din varii perioade stilistice ale istoriei muzicii: Baroc, Clasicism, Romantism, Modernism, fiind o slujitoare consecventă a creaţiei contemporane. Este unul dintre oboiştii români de certă perspectivă.
Ion Nedelciu – clarinetist
S-a nascut in 1954 la Jilava, lifov. A studiat clarinetul cu loan Ungureanu la liceul de muzica nr.1 din Bucuresti si cu Ion Cudalbu la Conservatorul „C. Porumbescu” din acelasi oras. S-a perfectionat la Montgenevre (1984) si Centrul Acanthes-Villeneuve din Avignon. Participa la concursuri nationale si internationale, prezente concretizate prin obtinerea de premii si diplome. A fost clarinetist-solist la Teatrul de Opereta din Bucuresti (1977-1987), la Opera Nationala (1987-1990), in prezent fiind instrumentist-solist al Orchestrei de Camera Radio. A sustinut numeroase concerte (cu diverse orchestre din tara si strainatate), precum si recitaluri de muzica noua sau clasica pe scene de prestigiu din Romania, Franta, Germania, ltalia, Austria, Japonia, Korea etc. A efectuat o serie impresionanta de inregistrari adapostite de Cardexul Radiodifuziunii Romane. A colaborat cu ansambluri camerale de notorietate. Este, deasemeni, profesor asociat la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti. Devine membru al Atelierului de muzica contemporana „Archaeus” incepand cu anul 2001.

Şerban Novac – fagot

S-a nascut la 11 ianuarie 1956 la Sighisoara. Urmeaza Conservatorul ,Gorghe Dima” din Cluj, sectia fagot, pe care-l absolva in anul 1980. Din acelasi an este prim-fagotist al Orchestrei de Camera Radio. A sustinut recitaluri in tara si in strainatate, restituind opusuri representative din literatura clasica si contemporana a fagotului, un loc aparte ocupandu-l abordarea creatiei romanesti, lui Serban Novac fiindu-i dedicate in ultimii ani lucrari solistice de referinta. A realizat CD-uri de muzica contemporana in Romania si Spania. A concertat in ipostaza de solist cu orchestre simfonice din Bucuresti, Bacau, Chisinau s.a. Este fondatorul unui ansamblu de fagoturi eu care sustine recitaluri in Bucuresti si provincie (Ploiesti, Zimnicea). Continuator, pe meleaguri bucurestene, al scoiii interpretative clujene, cartacterizata prin seriozitate si sobrietate, Serban Novac este posesorul unei tehnici instrumentale desavarsite, pusa in slujba muzicii, a livrarii acesteia in litera si spiritul ei originar.

Sorin Rotaru – percuţionist
Născut la Sibiu în anul 1984, absolvent al UNMB, la clasa profesorului Alexandru Matei, a susţinut numeroase concerte cu orchestre şi ansambluri precum: Orchestra Naţională Radio, Orchestra de Cameră Radio, Opera Naţionala din Bucureşti, Ansamblul de percuţie „Game”, Ansamblul „Profil” etc. Din anul 2012 face parte din colectivul Atelierului de muzică contemporană „Archaeus”. A efectuat turnee în Germania, Ungaria, Danemarca, Japonia, Cehia, Anglia. Timp de două semestre a fost bursier al Academiei de Muzică „Leos Janacek” din Brno, unde a studiat la clasa profesorului Martin Oprsal şi a participat la cursurile de măiestrie susţinute de Peter Sadlo. În prezent este doctorand la UNMB, instituţie unde predă percuţia, fiind totodată profesor la Liceul „George Enescu” din Bucureşti.

Ioan Marius Lăcraru – violonist
S-a nascut la Bucuresti in 1953. A absolvit Conservatorul „C.Porumbescu” la clasa de vioara a lui Mircea Opreanu si Victoria Basta. A urmat cursuri de perfectionare cu Stefan Gheorghiu. Marius Lacraru desfasoara o sustinuta activitate solistica si de muzica de camera, fiind membru al ansamblurilor „Hyperion” si „Archaeus” (inca din 1985). A intreprins turnee in Europa si Statele Unite, fiind prezent la importante festivaluri de muzica noua derulate la Bucuresti, Geneva, Lyon, Nancy, Bourges, Londra, Huddersfield, Dublin, Alicante, Torino, Cagliari, Moscova, Tirana, Paris, Salzburg, lstambul etc. A reaiizat inregistrari din concert si speciale la Radio Bucuresti, BBC, Radio France, Bayerische Rundfunk, Radio Bratislava s.a. Discografia sa cuprinde :”Panoramic – XXI”, cu lucrari prezentate in prima auditie de catre el sau dedicate lui de catre compozitori romani „Edition Modern”- EDMN 1004, 1005, 1006, 1008, 1009, 1012, 1014, 1015″, „Archaeus Ensemble” – EMEC Madrid E-008, E-029, „Florilegium String Quartet” – EMEC Madrid, „Octavian Nemescu” – ONCD 1001, „Romanian Contemporary Music” – UCMR-ADA 0517171 etc. Marius Lacraru se dovedeste a fi si un reputat pedagog al viorii, dar si un sensibil artist liric ancorat in limbajele poetice contemporane.

Concert 04/10/2018

ZILELE MUZICII CONTEMPORANE – Ediția 32 – Liviu Dănceanu

Joi, 4 Octombrie,  ora 18:30 – Sala Ateneu.

Orchestra Filarmonicii “Mihail Jora”
Dirijor, OVIDIU BĂLAN (membru fondator al Festivalului ZILELE MUZICII CONTEMPORANE)
Solist: Mircea Marian

program:

Liviu Dănceanu: Nord – Sud op. 179, nr.1
Adrian Iorgulescu: Ipostaze 3 pentru violoncel și orchestră
Ștefan Niculescu: Simfonia a 2a. Opus Dacicum

Ovidiu Bălan

Format în tradiția est-europeană, Ovidiu Bălan deține funcțiile de director onorific și prim-dirijor al Filarmonicii Mihail Jora din Bacău (din 1968), prim-dirijor al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii din Ploiești (din 1995) și director muzical al Orchestrei Simfonice Domenico Cimarosa din Aversa, Italia (din 1996).

Născut în 1942, Ovidiu Bălan a studiat întâi la Liceul de muzică și apoi la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București (absolvit summa cum laude în 1968). În 1970 a studiat cu Jean Fournet și Marius Constant în cadrul Cursurilor Internaționale din Școala din Hilversum, Olanda, iar în 1971 a participat la școala de vară a Academiei de Muzică din Nisa, Franța, unde l-a avut profesor pe Fernand Quattrochi. În 1973, Ovidiu Bălan a fost invitat în SUA, unde a studiat cu mari dirijori, alături de orchestre celebre, de la Eugene Ormandy și Orchestra Simfonică din Philadelphia, la Sir Georg Solti și Orchestra Simfonică din Chicago, Zubin Mehta și Orchestra Simfonică din Los Angeles, Aldo Ceccato și Orchestra Simfonică din Detroit, Lorin Mazel și Orchestra Simfonică din Cleveland, Pierre Boulez și Orchestra Simfonică din New York sau Seiji Ozawa și Orchestra Simfonică din Boston.

În 1975, Ovidiu Bălan a câștigat Premiul Asociației de Teatru și Muzică în București, iar în 1979 a primit Premiul Asociației Criticilor de Artă pentru interpretarea Simfoniei a IX-a de Beethoven. În 1982, a fost decorat cu „Meritul Cultural” pentru activitatea artistică, recompensă urmată de Premiul „Maestru al Artelor” în Chișinău, Republica Moldova (1994). A primit și Premiul presei pentru cea mai bogată activitate artistică în Italia, în 2000.

În 1988 a fost invitat să dirijeze 42 de concerte în SUA, alături de Orchestra Simfonică Română din Constanța. În 2001, a  concertat în Statele Unite alături de Filarmonica Mihail Jora din Bacău.

Ovidiu Bălan le predă viitorilor dirijori din 1985 și a dovedit că are talentul de a lucra cu tineri muzicieni pe care îi ghidează și pentru care e un exemplu.

Mircea Marian 

Licențiat în violoncel și absolvent al cursurilor de master ale Universității Naționale de Muzică din București la clasa Prof. Univ. Dr. Marin Cazacu. În prezent este doctorand în cadrul aceleiași instituții, sub îndrumarea Prof. Univ. Dr. Dan Dediu, solist instrumentist al Orchestrei de Cameră Radio a Societății Române de Radiodifuziune, membru al Duo Cello Jaya, 4Cellos, Orchestrei Române de Tineret, al ansamblurilor Violoncellissimo și Profil.
Câștigă numeroase premii precum: premiul I la concursul internațional Liezen-Austria, premiul I și premiul special al concursul internațional Eugen Coca – Chișinău, premiul I la concursul Victor Giuleanu – secția muzică de cameră, premiul II la concursul Drumul spre celebritate, marele premiu la concursul Paul Constantinescu și premiul I la concursul Mihail Jora.
Pe parcursul dezvoltării sale artistice a studiat și a susținut recitaluri alături de muzicieni de prestigiu precum: Marin Cazacu, Jan-Erik Gustaffson, Alexandra Guțu, Frans Helmerson, Diana Ketler, Aage Kvalbein, Fenyo Laszlo, Olsi Leka, Robin Pharo, Răzvan Popovici, Marcin Sieniawski, Răzvan Suma.
Mircea Marian a susținut concerte în calitate de solist alături de orchestrele: Orchestra de Cameră Radio București, Filarmonica de stat Arad, Filarmonica Botoșani, Filarmonica de stat Ion Dumitrescu din Râmnicu Vâlcea, Orchestra de Cameră Focșani, Filarmonica de stat Muntenia din Târgoviște, Orchestra Universitaria a U.N.M.B., Orchestra Universității din Graz-Austria și Filarmonica Oltenia din Craiova.
De asemenea, a realizat înregistrări în cadrul Societății Române de Radiodifuziune, atât în calitate de solist cât și alături de Duo Cello Jaya.
A participat la master class-uri și festivaluri precum: Festivalul Internațional George Enescu, Festivalul Internațional Sergiu Celibidache, Festivalul SoNoRo, SoNoRo Interferențe, Nocturne Baroce, Festivalul Meridian, Festivalul IS Potsdamer Innenstadt, Simn Festival, Festivalul Enescu și muzica lumii.

Liviu DĂNCEANU – fondator al Festivalului ZILELE MUZICII CONTEMPORANE
Compozitor, muzicolog, dirijor, a compus peste 120 de opusuri in genuri muzicale dintre cele mai diverse (opera, simfonie, concert instrumental, muzica de camera, corala, electronica, teatru instrumental, muzica de film, de scena etc). A publicat noua volume de muzicologie: Eseuri implozive alfa, beta si gama, Introducere in epistemologia muzicii, Cartea cu instrumente, Cartea cu dansuri, De 20 de ori ARCHAEUS, Anotimpurile muzicii ( vol.1- Primavara), Estetica muzicala – Un alt fel de manual (in colaborare) Din 1983 este colaborator permanent al revistei „Ateneu”, iar din 2000 si al revistei „Romania literara”. A publicat aproape o mie de cronici, studii, articole, eseuri in legatura cu creatia si interpretarea muzicala. In 1985 a intemeiar Atelierul de muzica contemporana ARCHAEUS cu care a intreprins numeroase turnee europene si americane, participand la prestigioase reuniuni de muzica noua din peste 25 de tari si 200 de orase. Este laureat al mai multor premii nationale si internationale (: Premiul „Studium de Toulouse”, „Antidogma Musica” – Torino, Premiul „George Enescu” al Academiei Romane, de mai multe ori Premiul Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor, Prtemiul Criticii muzicale, Premiul ACIN pentru muzica de film, Premiul SOROS, Premiul Revistei „Actualitatea muzicala” etc). A realizat emisiuni Radio, Tv. Deasemeni, a sustinul conferinte, work-shop-uri, cursuri de specializare la diferite Universitati din Germania (Munchen, Munster), Italia (Torino, Bergamo, Cagliari), SUA (Carbondale, Cleveland), Rusia (Moscova), Spania (Valencia, Alcoi), Franta (Lyon, Dijon) etc.

Liviu DĂNCEANU: Nord-Sud

Totul a pornit de la un paradox semnalat de Soloman Marcus (în Paradigme universale, ed. Paralela 45): ”o insulă este definită drept o porţiune de uscat înconjurată de apă, iar un lac drept o porţiune de apă înconjurată de uscat. Să presupunem că emisfera nordică ar fi formată numai din uscat, iar emisfera sudică numai din apă. În aceste condiţii, este legitim să considerăm emisfera nordică o insulă sau emisfera sudică un lac?” Nordul şi sudul, o ştie toată lumea, constituie puncte nodale, antinomice. Un fel de Ianus pe care Arthur Koestler l-a poreclit holon, pentru a exprima entităţile contradictorii şi care stăpâneşte un sistem cu un comportament deopotrivă de subsistem şi suprasistem. Cu alte cuvinte, este, în acelaşi timp, întreg şi parte conform funcţiei figurilor de tip metonimic, în care clipa trebuie să dea seamă despre eternitate. Există întotdeauna o relevanţă globală a fenomenelor locale, graţie căreia zgomotul de la Polul Nord perturbă liniştea Polului Sud şi invers. De aici metafora fluturelui, în virtutea căreia o schimbare la centru are o influenţă importantă asupra periferiei, reciproca fiind întru totul valabilă. Dar nordul şi sudul nu delimitează în mod radical centrul şi marginea. Unde este centrul unui foc? Dar periferia unei oglinzi? Orice punct al lor îndeplineşte funcţia întregului.
Există, neîndoios, o solidaritate a localului şi globalului, ce sabotează distincţia dintre centru şi periferie. Sigur, cei doi poli tereştri sunt martori ai celor două sensuri aristotelice impuse de cele două spectre ale armonicelor naturale. Polul Sud atrage spectrul ascendent, desemnând un vector de la teluric înspre celest, adică de la materialitate către imaterialitate, iar Polul Nord are certe afinităţi cu spectrul descendent, de la celest spre teluric, deci de la imaterialitate spre materialitate. Nord-Sud nu este, însă, construită pe spectre armonice (doar accidental), ci pe nivele registrice. Sudul este grav, iar nordul acut, ambele fiind leagăne de culturi complementare: savante şi pragmatice, raţionale şi empirice, enclitice şi autotrofe. Cei
doi poli sunt un ogor brăzdat de meridiane, care, fie contondente sau netede, zăgăzuite sau fluide, de pământ sau de apă, de umbră sau de lumină rămân, implacabil, în număr de douăsprezece (primul meridian, Greenwich, să zicem, reluându-se în final, ca-ntr-un fel de reîntoarcere pe meleaguri bătătorite), Toate sunt dispuse în patru alcătuiri paradigmatice înlănţuite printr-o irepetabilă relaţionare: NS – N – N+S – S – NS – N+S – NS – S – N – S – N+S – N – NS. Şi, culmea, ele sunt supuse unui alt paradox: teluric, Polul Sud este înconjurat de ape; acvatic, Polul Nord este împrejmuit de pământ. (Liviu Dănceanu)

Adrian IORGULESCU
compozitor, Presedintele Uniunii Compozitorilor din Romana
Născut pe 6 iulie 1951 în Bucureşti, Adrian IORGULESCU se numără printre acei muzicieni multivalenţi, având parte de o pregătire complexă, în mai multe domenii, ceea ce i-a dat oportunitatea de a activa atât pe plan creativ, cât şi pe cel teoretic, pedagogic sau administrativ. A absolvit cursurile Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, urmând ca în 1982 să se perfecţioneze în compoziţie şi muzicologie la Academia „Santa Cecilia” din Roma. În prezent Adrian Iorgulescu este profesor universitar doctor la Universitatea Naţională de Muzică, preşedintele Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România şi al Asociaţiei pentru Drepturile de Autor. Este implicat în viaţa culturală românească şi din perspectivă politică, ocupând între anii 2005 şi 2008 funcţia de Ministru al Culturii.
Creaţia sa cuprinde opusuri din toate genurile muzicale, între care menţionăm selectiv: opera Revuluţia, două cantate, cinci simfonii (1975, 1980, 1988, 2013, 2014), lucrări concertante, muzică de film, muzică de cameră, piese simfonice, corale şi lieduri. Adrian Iorgulescu a semnat texte didactice, eseuri, studii în volume sau sub forma unor articole în publicaţii de specialitate. A fost distins cu numeroase premii naţionale şi internaţionale ca Premiul „Dinu Lipatti” (1973), Premiile Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1979, 1981, 1982, 1987 şi 1989), premiul „George Enescu” al Academiei Române sau premiul de compoziţie al „World Music Celebration” – Louisville (S.U.A.).
Ipostaze III pentru violoncel şi orchestră – compusă în 1978 piesa a făcut obiectul unei ample revizuiri în 2017. În această ultimă variantă este alcătuită din două părţi relativ contrastante, între care se stabilesc multiple corelaţii şi transferuri de idei, de stări, de procedee tehnice. Prima secţiune dezvoltă un material sonor cvasi-unitar aflat într-o continuă dinamizare metamorfotică, derulată între o cadenţă de început şi una de final. Secunda – mai lirică în depănarea sa – are o structură piramidală, urmată de o nouă cadenţă şi de o sinteză concentrată a întregului. De remarcat aici „schisma” intonaţională dintre orchestră, care utilizează pe tronsoane modale întregul cromatic şi violoncel care evoluează numai pe două sunete (fa# şi sol). (Adrian Iorgulescu)
Ștefan NICULESCU

S-a nascut pe 31 iulie 1927, la Moroeni, Dâmbovița si a decedat in 22 ianuarie 2008 la București. Creatia sa se înscrie in zona esteticii arhetipale, bazandu-se pe folclorul românesc și cel oriental – extraeuropean. A fost teoreticianul, dar și practicantul eterofoniei, ca mod de  organizare temporală a fenomenului sonor, individualizând eterofonie în comparație cu celelalte trei categorii sintactice: monodia, omofonia și polifonia.A fost mai bine de patru decenii profesor de compoziție si analiză muzicală la Universitatea Națională de Muzică din București. De asemeni a fost membru titular al Academiei Române, si Doctor honoris causa al Academiei de Muzică din Cluj. Laureat al Premiului Herder, al Premiului pentru muzicologie al Academiei Franceze, precum și a numeroase distincții internaționale. In anul 1991, fondează la București Săptămâna Internațională a Muzicii Noi, Aflată in acest an la a 28-a etiție. Compune peste 70 de lucrări in genuri diverse (ansambluri camerale sau simfonice, corale, muzică de operă). Creația sa vede lumina tiparului la Editura Muzicală, Edition Salabert, Ars Viva, Schott Musikverlag, Grueg Musikverlag. Lucrările sale sunt inregistrate la Electrecord, Eratp, Attaca Records etc. A contribuit la întocmirea monografiei George Enescu iar volumul ”Reflecții despre muzică” (I, II) reunește contribuțiile sale teoreticesemnificative.

Simfonia a 2-a – Opus Dacicum (Premiul Uniunii Compozitorilor din Republica Socialistă România, 1981)
P.A.A.: Timișoara, 29 noiembrie 1980, Filarmonica Banatul, dirijor Remus Georgescu

„În timp ce lucram la simfonia a 2-a, mi-au căzut în mână câteva studii consacrate marelui sancuar din incinta sacră a Sarmizegetusei. Două aspecte m-au izbit la acest străvechi monument:
1. Configurația lui de ansamblu: trei cercuri concentrice de stâlpi și lespezi, reprezentare de tip mandala, simbol al totului sau al sinelui, coincidență a contrariilor;
2. Structura unuia din cercuri: modul de 6+1 piese (6 stâlpi și o lespede), repetat pe circumferință de un număr întreg de ori.
Ambele aspecte – coincidența oppositorum și construcția prin modul – le urmărisem demult în elaborarea simfoniei. Astfel, îmi propusesem să unesc doua posibilități opuse ale gândirii simfonice, de care mă folosisesm oarecum separat înainte:
A. Expunerea discontinuă de idei muzicale;
B. Dezvoltarea (în sensul de transformarea, proliferarea) continuă a materiei sonore.
Cele două posibilități se află alăturate în cele două mari părți, cântate fără întrerupere, ale simfoniei. În prima parte, se expun opt idei constrastante, inclusiv ca mișcare, iar în cea de a doua se proliferează o monodie (auzită mai întâi la contrafagot) în situații neîntrerupt transformate.
Totodată, în prima parte predomină configurații de șase sunete, iar în cea de-a doua, de șapte sau mai exact, de 6+1 sunete (pentru că unul dintre ele se află destinat pedalei sau isonului). În plus, ”modulul” de 6+1 sunete, parcurge întregul cerc al sistemului nostru muzical (temperat). Toate aceste corespondențe cu marele sanctuar circular al Sarmizegetusei, descoperită după ce schițele mele erau încheiate, m-au încredințat despre existența unei permanențe a gândirii până și la intervale de timp atât de considerabile, în domenii sau lumi atât de diferite și în ciuda abisului ce separă mijloacele de exprimare sau formele de manifestare. De aceea, în semn de omagiu adus arhitecților de acum mai bine de 2000 de ani,
i-am pus simfoniei a doua subtitlul de OPUS DACICUM , denumire care cuprinde un termen cu totul familiar muzicianului și care, totodată, este atribuită curent de istorici arhitecturii dacice de la Sarmizegetusa”.
Ștefan Niculescu, Simfonia a doua „Opus Dacicum”, Partitura, Editura muzicală, București, 1982

Concert 03/10/2018

FESTIVALUL ZILELE MUZICII CONTEMPORANE,
Ediția 32, 3-7 octombrie 2018
miercuri 3 octombrie 2018, ora 18.30, sala Ateneu
Aurel Stroe, ORESTIA 2
după tragedia lui ESCHIL

 

Dirijor : Iulian Rusu
Oreste – Cristian Ardelean,
Clitemnestra – Antonela Bârnat,
Electra – Mihaela Ișpan,
Egist – Iulian Iosip,
Pilades – Antoniu Marc
Paznicul / trombon – Mircea Neamț
Choeforele: Daniela Lelea, Oana Fārcaș, Cosmina Ivan,Corina Chetreanu, Cosmina Șerban
Orchestra : Voichița Popa – oboi, Lucian Petrila – vioarā, Iuliana Ambāruș – violā, Darius Tereu – violoncel, Sorin Dogariu – clavecin, Sorin Petrescu – orgā, Doru Roman – percuție, Daniel Jumugă Cuibariu – percuție.
Cor :
Figurație ,scenografie: Constantin Spurcaciu, Alexandru Voinea
Lumini : Grigore Golubeanu
Regie colectivă

Aurel STROE (5 mai 1932-3 octombrie 2008)
Compozitor, profesor și muzicolog român, a lăsat în urmă o operă complexă și surprinzătoare. A compus muzică simfonică, vocal-simfonică, muzică de cameră, muzică de scenă, muzică electronică. A studiat pianul cu Maria Fotino și compoziția cu Marțian Negrea, apoi a urmat cursurile Universității Naționale de Muzică din București (UNMB).
Începând cu 1962 a predat la UNMB, din 1993 ca profesor de compoziție. A fost profesor asociat al Universității din Illinois (1985-1986), la Școala normală a Universității din Strassbourg (1972), a susținut cursuri de vară în Germania și România. Începând cu 1992, a organizat anual, la Bușteni, o școală de vară pentru tineri muzicieni. Spirit enciclopedic, avea cunoștințe aprofundate de filosofie, matematică, fizică, literatură, exegetică.
A avut o intensă activitate publicistică, a susținut conferințe, prelegeri, comunicări, a fost o prezență marcantă la radio și televiziune.

Coephorele, socotită ca datând din 490 î.E.N., reprezintă ceea ce se poate numi relativ, cea mai directă verigă de legătură dintre cultul religios și fenomenul spectacolului, dintre evocarea și ilustrarea mitului (Vito Pandolfi).
„De la început, mi-am propus ca dublarea prin ilustrare a libretului de către muzică, să rămână pe un plan cu totul secundar în munca de elaborare a pariturii. La un nivel mai adânc, semnificația dramatică și structura muzicală sunt congruente. La ce nivel și cum au fost realizate echivalențele? Reținem ideile de ruptură, de catastrofă, de irecuperabil și mai ales pe cea de ireversibilitate a fenomenelor, acestea constituindu-se în cele patru paradigme de bază. Prăbușirea Troiei, ruptura mamă de tip catastrofic, cu efecte decisive asupra întregii lumi cuprinse în trilogia lui Eschil, a avut înaintea debutului tragediilor. Lanțul de crime și monstruozități descrise de acestea, constituie replicile – ca în cazul unui cutremur de pământ – la scara umană a catastrofei inițiale. In Coephorele, rupturile irecuperabile se întâmplă în mai multe niveluri: ruptura dintre coephorele ce o însoțesc pe Electra și stăpânii Argosului; ruptura dintre Clitemnestra și Egist, pe de o parte și locuitorii cetății pe de altă parte; opoziția dintre sacru și deriziune (Delfi versus Argos); ruptura dintre Agamemnon si Clitemnestra; ruptura ce se petrece in Clitemnestra la aflarea vestii despre moartea lui Oreste; ruptura ce se produce în Oreste după patricid. Toate aceste rupturi, consecințe ale rupturii inițiale, se reflectă în muzică printr-o falie, care la început pare nesemnificativă, dar crește în mod ireversibil, odată cu desfășurarea acțiunii, producând treptat tulburări grave la nivelul constituirii insă și a compoziției muzicale. Odată fractura ivită, parțile separate se vor îndeparta din ce în ce mai mult, dislocarea astfel produsă în limbajul muzical prin separarea irecuperabilă a structurilor de bază ce îl compun, va atenua și alte dislocări la nivel mai mărunt. Putem spune că nu mai avem de a face cu o piesă muzicală constituită ca atare, ci cu istoria ruperii treptate a unei muzici inițial unitare, sub presiunea pe care o exercită testul tragic asupra ei, redarea prin operă a imaginii artistice a unei catastrofe, ci insăși supunera operei unui proces de tip catastrofic, morfogenetic, proces care are loc datorită presiunii pe care o exercită mediul dramatic asupra partiturii muzicale. Falia care se cască treptat între trombonul solo și restul echipei, formată din cântăreți și instrumentiști laolaltă constituie o evidență ce se impune ascultătorului.” (Aurel Stroe, Fața ascunsă a Coephorelor, Secolul XX, nr. 270-271 / 1983)

Iulian Rusu.
Născut în anul 1967, Iulian Rusu şi-a început studiile muzicale la vârsta de 9 ani (la Suceava) alegând clarinetul ca instrument principal. Şi-a continuat studiile la Liceul de Muzică „Octav Băncilă” din Iaşi la clasa profesorului Ioan Mica, şi la Facultatea de Muzică din Braşov la clasele profesorilor Dumitru Sâpcu şi Daniel Theodoru. S-a specializat în dirijat orchestră la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, clasa Profesor dirijor Cristian Brâncuşi. Participă la Cursuri Internaţionale de Dirijat conduse de maeștrii: Dumitru Goia, (absolvent al Conservatoarelor din Sankt Petersburg și din Viena), Jorma Panula – Finlanda, Octavio Calleya (absolvent al Conservatorului din Viena), Enrique García Asensio – Spania, Daisuke Soga – Japonia, Alexander Walker – UK. A avut privilegiul să studieze, singurul din România, cu unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii Maestrul Sergiu Comissiona, care i-a împărtăşit cunoştinţe din vasta şi îndelungata-i experienţă. În anul 2011 obţine titlul de Doctor în muzică, (specialitatea dirijat de orchestră) cu titlul Tezei: Tradiţia Dirijorală în România, Stil, Concepţie, Spirit creator. A efectuat turnee în calitate de solist sau dirijor în Bulgaria, Cipru, Corea de Sud, Germania, Israel, Italia, Japonia, Kuwait, Spania, Suedia, S.U.A. şi Ungaria. A condus de la pupitrul dirijoral orchestrele Filarmonicilor din: Arad, Asia Philharmonic (Busan – Corea de Sud), Bacău, Botoşani, Braşov, Orchestra Națională Radio din Atena, Cipru, Chişinău, Craiova, Iași, Oradea, Piteşti, Ploieşti, Orchestra de Cameră Radio din Bucureşti, Râmnicu Vâlcea, Sibiu, Târgovişte, Târgu Mureş, Timișoara şi ansambluri orchestrale şi camerale formate la iniţiativa sa. Iulian Rusu predă cursuri de clarinet şi orchestră de suflători, în calitate de profesor asociat, la Universităţile din Braşov, Iaşi şi Târgovişte. Este Șef-serviciu artistic la Filarmonica din Braşov, iar în această calitate se ocupă de strategia repertorială a instituţiei şi de programarea dirijorilor şi soliştilor angajaţi şi invitaţi. Repertoriul dirijorului Iulian Rusu, include lucrări aparţinând tuturor epocilor şi stilurilor creatoare inclusiv operetă, operă şi balet.